De pe Valea Izei lipsește o treime din populație!

La fel ca-n Țara Lăpușului sau pe Valea Vișeului
Un clasic reproș de făcut autorităților județului din 1990 încoace își pierde sensul. “De ce nu ați făcut o strategie prin care să aduceți vreun investitor care să ofere locuri de muncă pe Valea Izei? Dar pe Valea Vișeului? Dar pe a Ruscovei?” Brusc, nu mai are importanță. De zece ani încoace, nu mai e cazul, maramureșenii noștri nu-s!
Ni se confirmă la Strâmtura, unde primarul Ioan Pasere ne spune că o treime din localnici sunt plecați la muncă în străinătate, din care o bună parte la munci agricole sezoniere. Sunt duși deja, deşi e doar februarie, cei care fac munci agricole în Germania, Olanda sau Belgia. Edilul spune și că nu au făcut mari investiții în firme cât case… sunt 1500 de case trecute la impozit în Strâmtura, de asemenea 1400 de automobile! Reamintim, comuna Strâmtura a avut un statut special în zonă, ei fuseseră cei care se opuseseră colectivizării forțate făcute de comunism în anii 50 ai secolului 20, chiar cu prețul bătăilor sau a câte unui stagiu în închisoare. Prețul plătit a fost ulterior, după decenii, lipsa pensiilor, deși unii au muncit sezonier pe șantierele țării ori în agricultură, în Banat. Chiar și acum, la 70 de ani după momentul încăpă­țâ­nării împotriva colectivizării, comuna Strâmtura mai are aproximativ 200 de persoane care nu beneficiază de nici un fel de pensie.
Un alt exemplu grăitor îl primim în orașul Dragomirești de pe Valea Izei, unde primarul Vasile Țiplea ne confirmă că are peste 30% plecați la muncă în Occident. La care se adaugă și sezonierii, care mai adaugă 10%. “Vă dau un exemplu, în urmă cu 35 de ani, în clasa întâi la Dragomirești se înscriau 72 de elevi noi. Anul acesta, vor fi 12… și v-am spus tot”. Consecința vizibilă a migrării forței de muncă active este că 80% din terenurile agricole nu sunt lucrate, noroc cu câțiva fermieri de aici care cer oamenilor terenurile nelucrate. Dar e un fenomen dureros, pentru o zonă unde vedeai oameni cosind și pe pante de 45%, odinioară. Alte cifre din Dragomirești sunt la fel de grăitoare. Sunt 3200 de locuitori, dar totuși, vin în jur de 1000 de pensii. Pe de altă parte, se face lumină și în ce privește Maramureșul codaș întotdeauna la alegeri, la prezența la vot. Cine să voteze, oamenii sunt plecați! În Dragomirești, la ultimele alegeri, au fost 1450 de votanți!
Și revenim în zona economică. Valea Izei are abia-abia vreo doi angajatori mai de Doamne-ajută, o firmă de construcții în Dragomirești cu peste 500 de angajați, o alta în orașul Săliștea de Sus, tot cu peste 500. Nu există o firmă aici, la două orașe și nouă comune, să aibă o mie de angajați… Și revenim la strategia de dezvoltare: Valea Izei, la fel ca a Vișeului ori a Ruscovei, la fel ca Țara Lăpușului sau a Codrului, n-a avut locuri de muncă pentru că, ne spun edilii, n-au avut în primul rând infrastructură (drumuri, apă, canalizare, gaz), deci nici dezvoltare economică! Iar acum, nu mai e cazul! Să vină un mare investitor, nu mai adună muncitori aici de-o făbricuță!