Nu de fiecare dată, reportajul trebuie să fie informativ. Uneori el poate fi o invitație la drum. La redescoperiri. Ba chiar la descoperiri de noi senzații. Acum-aici, vă invităm la drum. Înainte de primul îngheț, înainte să cadă frunzele. Acum, la acest moment, Maramureșul e un imens tablou viu. Dacă e vreun moment când ar trebui să parcurgi județul de la un capăt la altul, ar fi acum. Am ales pentru dvs câteva din cele mai impresionante locuri unde toamna ar fi transformat un drum oarecare, o belvedere, în Poezie.
În Maramureșul istoric
În primul rând, trebuie să parcurgeți trecătorile, fie peste Gutâi, dinspre Baia Sprie, fie pe la Cavnic. Toate culorile posibile le ai în fața ochilor, pe alocuri drumul trece prin tunel multicolor. De la verdele brazilor la galbenul și roșul frunzelor ce cad. Ici colo, ai parte și de alb, de ridici ochii spre Gutâi, spre Creasta Cocoșului sau spre Cei Trei Apostoli.
La trecerea muntelui, de deasupra Budeștiului, dacă e dimineață devreme, ai șansa să vezi inversiunea termică, fenomen specific toamnei și diferențelor de temperatură și presiune atmosferică. Valea Izei și Sighetul sunt cufundate în cețuri groase, evident și cu aportul râurilor. Înălțătoare vederi… Ai trecut și alegi să mergi pe Valea Izei, spre Borșa, dar nu omite celelalte locuri înalte. La Strâmtura spre Petrova, de unde vezi munții Maramureșului. Sau la Săcel în Dealul Moiseiului, spre… toți munții. O poveste vie. La fel, de la Săcel de sus de către Bistrița, întorci ochii înapoi spre Maramureș. Altă minunăție. Apoi, Borșa ți se înfățișează iar superbă, aici deja te îndrepți spre iarnă cu cât urci spre munte, spre Suceava.
Dar nu ne întoarcem spre sud înainte de a face o alegere ciudată. Drumul va fi de anul viitor în șantier, așa că nu ne refuzăm o ultimă traversare dinspre Botiza spre Groșii Țibleșului. E un vis, dacă poți ignora lemnele omniprezente de la drum și carosabilul distrus pe alocuri. Înainte însă, dintre Poienile Izei și Botiza ai vedere spre munții Lăpușului, cu Văratecul, Sermetieșul și Biserica Dracilor în peisaj de toamnă.
Țara Lăpușului, dar mai ales el, Lăpușul
La coborâre, spre Minghet, iar pastel. Drumul șerpuiește, vede munți, apoi poieni înșiruite, cu căsuțe, pensiuni, vile, lemne iar. Și bine-ar fi să nu pleci din Țara Lăpușului, dacă tot ai ajuns aici, fără să faci stânga din Suciu spre ieșirea către Bistrița – Agrieșel, pe Drumul Unirii. Nu noi l-am botezat… 
Și aici toamna a pictat. Cu un drum, atât dinspre Botiza cât și înainte, aruncați câte un ochi ici colo, la margini de pădure sau la baza cioatelor. Ați putea avea surprize culinare. Cam trece vremea, dar ați mai putea găsi ghebe. Apoi, în zona de plopi-mesteceni puteți găsi hribii Leccinum, în așteptarea celor burtoși, de lux. „Calitatea întâia”, cum le zic culegătorii de meserie. Oricum anul e slab, nici urmă de alte cele, de creasta cocoșului, oițe. Dar pe câmpuri, mai ales pe cele unde pasc turme de… orice, apar atat champignon cât și Piciorul Căprioarei, delicioase în anume rețete. Nu plecăm din Țara Lăpușului fără a vedea…Lăpușul nu? 
Am sugera acum Vima Mică și Sălnița, la Custura Cetățuii, unde iar e un tablou desăvârșit. Dar trecând spre Chioar, tot cu Lăpușul la îndemână, nu văd de ce n-ai intra spre Balta Neagră la Remetea ori mai sus, la Biserica Vacilor. De exemplu, vezi foto, Valea Scroafei arată acum ca un wallpaper de computer. La fel și Culmea Prelucilor, de privești satele de sus, cu casele răsfirate. Înainte de a fi părăsit Țara Lăpușului, chiar dacă nu mai e loc de întors, nu ignora ca idee, pentru alt traseu, ruta Cavnic-Băiuț. Nu de alta, dar se va închide în scurt timp. Și aici e poveste, inclusiv locul acela cu vederea spre satul Izvoarele și muntele Șatra Pintii.
În jurul Băii Mari
Să presupunem însă că n-ai atâta timp. Sau că ți-ai calculat câtă benzină ai de folosit pentru așa ceva și… dă cu virgulă, mai marii și mai flămânzii lideri geopolitici ai Lumii au decis că ne stă bine să îmbogățim iar și iar companiile petroliere. Nu mergi atât de departe, la drum. Dar din Baia Mare o iei în sus spre Firiza și dai de lacul ce îți arată o altă față. Fie dimineața devreme, cu cețuri, fie la apus cu lumină blândă.
Apoi, urci pe Valea Neagră spre Izvoare pentru alte vederi de toamnă superbe. Și aici poți încerca norocul la ciuperci, cu rezerva că a înghețat deja, ghebele sunt înnegrite de frig. Sau spre Blidari-Poiana lui Dumitru. Alte frumuseți, aici ai și un șir de cascade ce acum, cu frunze căzute, cu debit nu foarte mare, arată cu totul diferit decât primăvara ori iarna.
Nu-ți cerem mult, stimate cititor. Decât să pornești la drum, să vezi Maramureșul acum, AȘA. Te vei reîndrăgosti definitiv de el. Probabil cel mai frumos moment de a revedea Maramureșul e acum, înainte de primul frig. S-a îmbrăcat cochet, excentric, de toamnă, ba poate chiar de Halloween! Poftește la drum!
