Artista maramureșeană, Casandra Maria Hauși, asociată pe bună dreptate cu doina românească, și-a aniversat în această săptămână ziua de naștere. Viața artistică pare să-i fi fost mereu la fel ca o doină în care se amestecă jalea, tristețea, dar și bucuria, iubirea și lumina.
La ceas aniversar, Casandra Maria Hauși a mărturisit că i-a trecut de multe ori prin cap gândul de a le viersui oamenilor pentru a le face viața altfel. Apoi, și-a dat seama că fiecare are menirea lui. La fel cum și misiunea ei este unică și se descoperă cu fiecare moment pe care îl traversează în viață.
„Mi-a trecut gândul ăsta că io oi fi în stare vreodată să schimb viaţa cuiva. E și păcat să crezi asta. Pot să cred în drumul meu, în datul meu! De acolo cred că vine și cuvântul datorie. Când ceva îți este dat! Doar că pentru acest dat trebuie să fii conștient că te vei lupta o viață întreagă! Fiindcă acest dat ai datoria să îl înapoiezi într-o vreme, să dai socoteală pentru el. Vine vremea să dai răspuns. Așa că ceea ce mi s-a dat îi asta: Hore păstorească: „Oile la stână/ Că vine furtună/ Dumnezău le-ajute! Ei, măi, feciori, colo între flori, Hai după miori, Hai după surori. /o zinit străinii/ Ne-o luat și câinii”; Horea Voinicului: (cântec propriu-zis): „Ducu-mă codruț din tine/ Păreț’a rău după mine/ în tine cât am trăit/ io bine t’ am îngrijit /și de domni t’am tăt ferit./ Amu domnii și iobagii ț’o tăiet bradzii și fagii!” Horea secerișului: „Io săciăr și badea adună/ La amândoi lumea ni-i bună”; Hore de înstrăinare valabilă în toate domeniile, aspectele vieții, în toate vremurile: Ei, măi plăiuț cu lemne multe/ unde cântă cucu’n munte/ nime’n lume nu’l aude/ numa’ om mâncat de multe /(…) Cucule p’în tine odată / lăsat-am mama și tată / lăsat-am mama și tată /da’ de când m am ‘strainatu nu mi de a tău cântat! / lume nu te suduiesc cât numa’ să te ‘mplinesc! asta o știu de la dragul meu drag, de la Bunu nostru Nicolae Pițiș…”, a relatat Casandra Hauși. Artista a mai accentuat faptul că „Asta facem noi! Cătăm să împlinim datul! Nu am spus că e ușor… Este înfiorător de greu! Fiindcă răruc mai vine câte un om care te întreabă, ce mai faci, om pe care să îl intereseze într-adevăr viața ta. Ce faci? Încerci să nu îți pierzi întâi tu gândul la Lumină fiindcă tu calculezi viața ta în veacuri, nu în ceasuri. Să ne țână Dumnezeu gândul, candela, DragoStea!”, a concluzionat Casandra Maria Hauși.
