Unul dintre cei mai valoroși meșteri populari ai Maramureșului e făuritorul de măști Vasile Șușca din Săcel. Doar că de câte ori îl căutam, avea el o nemulțumire pe care ba o spunea-când era pornit, ba o ținea în el. Dar o simțeam. De la autoritățile locale până la cele ale Statului român, nu se simțea prețuit.
Acum însă l-am găsit împăcat. Dacă data trecută ne arăta o diplomă destul de modestă, făcută pe genunchi, de „Tezaur Uman Viu”, de zicea că nu prețuiește nici cât hârtia din ce e făcută, acum Vasile Șușca pare împăcat. Cu el deodată, se pare, toți meșterii de valoare ai țării au primit satisfacție. ”Amu’ gândești că sclipesc mai tare, că tăte tezaurele cică sclipesc… Mai nou s-a schimbat. Mulțam celor ce s-au ocupat mai abitir, cei de la Centrul Creației Populare, doamna director de la muzeul din Sighetu Marmației, s-au ocupat. Nu e remunerația cât s-a promis, că da, lumea s-a schimbat, îi mai ducucită, mai în criză, dar se poate spune că s-a îmbunătățit. Îi pă un pic de haznă. Nu trii salarii minime, apoi nici 9200… am zis că aia era așa, ca prețurile de supermarket, 9,99… preț psihologic. Dar am primit ceva. Și mă mulțumesc și cu mai puțin.
Lucrez… tot ce am lucrat, mai și pictez, dar măștile făcute la sugestia lui Ioan Ardeleanu Pruncu rămân baza muncii mele. Eu eram croitor, blănar, amu’ nici nu mai există așa ceva, amu avem stiliști, hair stiliști… Am acum în Cehia în zona Moraviei o expoziție, am fost acolo și am expus măștile. E o expoziție de grup, mai mare, cu muzeele din Sighet, Baia Mare, Cluj, Oradea. Va fi deschisă până în iulie-august. Au ținut cont și de umilul trecător prin viață Șușca, alături de alții. Masca? Nici opincile nu mai îs cum o fost, îs mai încrețite, și porțile îs mai aglomerate. Dar nu vreau să exagerez, mai pun ceva, dar nu mult, eu cred că Maramureșul s-a făcut remarcat prin simplitate. De le aglomerezi, strici lucrurile. Prin simplitatea lor au ajuns valoroase. Mai pun o nucă în loc de piercing… mai un cercel. Dar ca glumă. Cu kitsch-ul…io ce să zic? Or om grăi, ori n-om grăi, ele vin. Dar ce e val, ca valul trece. Or veni și vor trece. Chinezismele astea nu ni-s bune. Așa e. Dar dacă stai în lavandă, îi mirosi a lavandă. Mergi pe lângă brusturi, îi mirosi a brusturi! Nu stăm împotriva valului. Dar va trece. Încă îi bine că se păstrează, își revine portul popular. Că îi un pic așa mai comercial… asta e, ne adaptăm. Bine, la biserică și la nunți îi un pic de parada portului, dar bine că e”.
Vasile Șușca e împăcat. Asta contează enorm. Lucrările sale se găsesc prin toată lumea, prin Europa și aiurea. Ar vrea să picteze iar, măcar de lăsat pruncilor, „un obiect așa, făcut de mânuca mea”. O va face, clar.
