Greu am pornit acest text, pentru a se întrupa! În primul rând, fiindcă are în centru viața unui intelectual de excepție, un om care și-a marcat timpul. Care a pus o bornă în destinul cultural și politic al Maramureșului și al țării. Dar și peste fruntariile ei. Este vorba despre dr. Teodor Ardelean. Apoi, nu este lesne să alcătuiești un portret din cuvinte, când ai în față un pom încărcat de roadele unei vieți, culturale și politice exemplare. Ne putem întreba: care-i mărul cel mai lucitor? Polemiștii se pot încurca în frunze. Ca să nu cad în greșeală, mi-am ales un loc, în timp, din care să văd mai sigur priveliștea unei vieți tumultuoase, cu repere intelectuale esențiale. În acest iunie 14, se rotunjesc 70 de ani ai distinsului aniversat, Teodor Ardelean.
Această dată îmi stârnește memoria de viață lungă. Biografia lui Teodor Ardelean cuprinde câteva volume nescrise. La care doresc să contribui cu aceste modeste însemnări. Câteva detalii de viață ne leagă. Amândoi am lăsat în urmă sate natale, amândoi am scrijelit pe scoarța de ulm a destinului cuvintele Limbii Române, în slujba profesiunii de jurnalist. Apoi, Domnia Sa a apucat alte urcușuri, care l-au dus într-un vârf de munte. Cam cât Gutâiul meu. Eu am rămas să împachetez viața lumii în texte de ziar. De acolo, din sala rotativei, am putut vedea mai bine splendoarea urcării pe munte a confratelui cu multe idei novatoare.
Uneori, a urcat pe versantul cel mai abrupt. Alegând calea politicii, Dumnealui a fost ales, și desemnat, cu rosturi importante în această țară. Ca senator în Parlamentul României, a contribuit la legi pentru o nouă lume românească. De acolo, a dus mesajele noastre prin țările lumii, ca reprezentant al României. Apoi, s-a întors la locul unde și-a desăvârșit vocația construcției: Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” din Baia Mare. O Catedrală a Cărții. Din veranda sufletului meu, se văd rolurile admirabile însușite de Teodor Ardelean, ca un vârf de lance al culturii din Maramureș. Cu fapte iradiante până departe. A ctitorit, dar a știut că faptele temeinice nu au nevoie de justificări. Ceea ce scriu este o sumă a sincerității mele. Polemiștii stau în umbră.
Numai după ce ai înfăptuit zidirea, ea își află justificarea. Este unul din crezurile lui Teodor Ardelean. Știa că opera unui om este interesantă, deoarece este opera lui. Că de n-ar fi, nu s-ar povesti! Așa a făcut din instituția pe care o conduce, ca director general, o emblemă a culturii românești, fiind cea mai mare Bibliotecă Județeană din țară. I-am admirat calitatea de ambasador al cărții, în comunități românești din Europa. A făcut unul dintre cele mai trainice gesturi unioniste, pentru frații basarabeni: Biblioteca „Transilvania” din Chișinău. O bijuterie cărturărească, un centru de cunoaștere și învățare a Limbii Române. Căreia, am avut șansa, să-i trec pragul, dimpreună cu întemeietorul ei.
Multe asemenea fapte a săvârșit aniversatul nostru. Este cel care a introdus spiritul academic în Marea Instituție a Cărții, din Maramureș, pe care o slujește și o cinstește luminos. M-am gândit, în timp ce călătoream prin acest text, ce repere îmi sugerează destinul intelectual al lui Teodor Ardelean? Fără să forțez epicul meu, am fost trimis tocmai într-o antichitate înțeleaptă, care ne este far până în ziua de astăzi. Și mi-a fulgerat prin minte spusa sofistului Protagoras, care se potrivește, fără exagerări, aniversatului nostru. Zice înțeleptul: „Omul este măsura tuturor lucrurilor, a celor care există precum există, și a celor care nu există, precum nu există.”
Gândul acesta îl știu din studenție, îl port cu mine, și îl aplic ca sigiliu cui i se potrivește. Mai ales că sofiștii erau excepționali oratori, rolul lor era, și este, acela de a convinge auditoriul în legătură cu ideile pe care le exprimă în susținerea publică. Cine l-a ascultat, vorbind, pe Teodor Ardelean, cred că a descoperit modelul sugerat de mine. Și a constatat că nu am forțat notele vremii. Ci doar le-am pus în rezonanță. Apoi, o altă apropiere de spirit cărturăresc este înspre mitropolitul Șaguna. Care a girat spiritul ASTREI în Transilvania. De unde ni se trage măreția vorbirii și scrierii românești, de astăzi. Câți mai știu?
Domnul Ardelean știe foarte bine, deoarece și-a dobândit titlul de doctor în științe filologice abordând tocmai subiectul: „Limba Română și cultivarea ei în preocupările ASTREI.” Mă folosesc de ce am la îndemână, pentru a sugera durata și profunzimea culturii prietenului meu. Mitropolitul Antonie Plămădeală, cu care am avut norocul să mă întâlnesc, mi-a lăsat acest text despre spiritul ASTREI: „Șaguna a fost un dangăt de clopot care a trezit din amorțire conștiințe și destine, a redat speranță și vigoare, a pus plugul în brazdă și a desțelenit ceea ce amenința să devină pârloagă.” De aici își trage seva spiritul lui Teodor Ardelean, pus pe un portativ modern, accesibil nouă.
Multe aș mai fi putut scrie despre energia acestei personalități culturale și politice, care a înviorat decenii din viața Maramureșului. Am rămas atent la acele demonstrații care afirmă supremația cuvântului asupra aurului. De obicei, un substantiv propriu primește lângă el un număr limitat de verbe. În cazul nostru, numărul limitat este mare. Ce să-i mai spun? De multă vreme m-am apucat să-i împachetez, lui Teodor Ardelean, ideile, ca să nu stea în bătaia vântului. Pentru mine, el este un reper al istețimii, o probă de vastă cultură, un patriot prin fapte, un om care cunoaște foarte bine mersul lumii.
Îi rămân dator, pentru încrederea acordată cărților mele despre Basarabia, Bucovina de Nord și Maramureșul din dreapta Tisei, îngrijite, tipărite și prefațate de Domnia Sa. Aceste cuvinte sunt prețuirea mea pentru un destin de excepție. I se potrivește gândul din versul sorescian: dacă toate izbânzile acestei vieți exemplare trebuiau să poarte un nume, li s-a spus Teodor Ardelean. Omul care a știut, și știe, măsura lucrurilor. O mare avere, a unei conștiințe românești, de urmat.
