În plină vară, în plin sezon turistic, am parcurs Valea Izei în lung. Nu sunt turiști cum erau, dar ici colo mai pot fi văzute autocare, la mănăstiri și biserici, pe la pensiuni se mai văd mașini cu numere din Sud. Revenim asupra unei probleme care ne “bântuie”, pentru că acele centre de informare ce simulează turismul taie drastic din șansele noastre de a fi luați în serios.
Prima oprire, centrul de informare turistică din Strâmtura, unul dintre cele mai frumoase de pe Valea Izei, o viluță cochetă cu acoperiș stil A, de genul centrelor din Copalnic Mănăștur, și el cam închis sau a celui de la Săcălășeni. Evident, e închis, dar arată ca și cum n-ar fi fost folosit niciodată, cu ferestre murdare, înăuntru iz de șantier părăsit. A doua oprire, Ieud, la baza dealului de la biserica monument UNESCO. 
Cea cu Codicele, prima scriere românească. Aici, scenă de Cascadorii râsului, dar desprinsă parcă din filmele absurde și nu prea a lui Emir Kusturica. Oprim la centrul de informare, o terasă cu doi oameni vizavi. Discuția decurge așa: “E deschis aici?/Nu știu, vedeți! Nu, nu ușa ceia, prima de la dreapta!” Se referea la toaletă… de unde am înțeles că centrul de informare are rol de toaletă!!!! Apoi, ajungem la centrul de informare de la Bogdan Vodă, unde chiar găsim femeia însărcinată cu informarea. Discret, întrebăm una alta. Cu toată stima pentru doamnă, nu am merge nicăieri spre munte sau spre dealuri după îndrumarea ei.
Povestea se repetă, din păcate, în tot Maramureșul. De la Sighetul, cel cu punct de informare în fosta toaletă de la cinema, la Orțâța sau la centrul inutil de informare de la Borșa Prislop, sunt construcții inutile, uneori închise, alteori cu personal puțin calificat și fără materiale informative serioase. Sigur, există și excepții, localități unde s-a făcut mult material de promovare, de la hărți la pliante, gen Vișeu ori Săpânța. Dar nu se poate face turism performant mimând. E imposibil.
