Celebrul regizor român Andrei Șerban, cunoscut în lumea culturală din multe țări, a semnalat cu vreo trei ani în urmă că, dinspre Apus, bate un vânt neprielnic pentru liniștea sufletului omului, a libertății lui. Recent, regizorul mai venea cu o completare de la fața locului: în toate universitățile americane există un radicalism de stânga foarte puternic. Pe acest fond, valoarea simbolică a artistului a scăzut foarte mult, nu numai în America și România, ci pe toată planeta. Regizorul se întreabă de ce este atacată cultura adevărată? De ce să distrugi tot ce înseamnă Tradiție? Dacă îngrijorarea a ajuns la spirite atât de alese înseamnă că trebuie să ne dea de gândit. De aceea sunt și eu preocupat de vântul care bate dinspre Apus. Am scris despre nefericita propunere a unui comisar maltez, Helena Dalli, pentru a schimba, chiar interzice, numele de Crăciun, pentru a ilustra diversitatea culturii.
N-am înțeles demersul maltezei, dar am aflat că inițiativa a fost pusă la dosar. A fost extras cuiul, dar a rămas gaura. Înainte de visul nostru de integrare în universul valorilor Uniunii Europene, cunoscutul disident antisovietic Vladimir Bukovski, care a fost și la Memorialul din Sighetul Marmației, a prezis că el a trăit deja viitorul nostru, și poate depune mărturie că nu a funcționat bine și a prorocit că sovietele pot veni de la Bruxelles. S-a ales cu un potop de blesteme din partea multora. Încet, încet, spiritele analitice au căzut de acord că acolo totul se desfășoară după un plan. Nimic nu este întâmplător. Ținta vestitorilor unei lumi noi este slăbirea unor națiuni europene. După cum vedem, nici sărbătorile creștine nu scapă de sancțiuni venite din cotloanele de la Bruxelles. Să nu uităm că sute de milioane de europeni și-au încredințat o parte din suveranitatea statelor lor acestui Centru.
De acolo, însă, bate un vânt de dispreț pentru creștinism, încurajând deriva actuală studiată, cred eu, în laboratoare sofisticate, altele decât cele ale virusului. Se vehiculează teorii care se probează mai greu. Dar și teoriile își au menirea lor. Citesc articole care conțin atacuri la adresa creștinismului, care proclamă deșertificarea morală a unor țări. Ni se sugerează că mama și tata vor fi niște numere. Aceste vânturi care vizează distrugerea credinței, a familiei tradiționale îndepărtează cetățenii de acel Centru la care am aderat. Se discută despre federalizarea Europei. Cu ce preț? Când scriu aud la postul național de televiziune că sunt sondaje care arată că românii cred mai mult în conducătorii de la Bruxelles decât în conducătorii noștri. Aud pentru prima dată de acest sondaj. Că aproape jumătate dintre români sunt pentru federalizarea Europei.
Suntem într-o derută greu de deslușit. Oricum, curentul progresist, pornit de peste Ocean, semnalat de regizorul Andrei Șerban, este sesizabil până la noi. Sunt propagandiști care sfidează naționalismul alb. Apoi se concentrează pe rasă și gen. În Estul Europei propaganda vizează diluarea naționalului. Se preconizează Statele Unite ale Europei, cu noi modele politice. Scopul este de a crea un patriot care nu mai dă doi bani pe granițele țării sale și consideră periculoasă lectura din Goga sau Iorga. Se vor crea diplomați și politicieni noi, care nu vor fi preocupați de interesul național. Toate aceste idei circulă în presă, în comentariile unor politicieni. O doamnă româncă de la Bruxelles a spus, într-o dezbatere televizată, că Uniunea Europeană nu ne spune ce să facem, ci ce să nu facem! De ținut minte.
Îmi este greu să-mi conturez o idee mai limpede. Așa că nu dau sfaturi, ci constat. Eu, venind dintr-o lume profundă a Maramureșului, cu toate informațiile acumulate, nu voi rima total cu o federalizare a Europei. Deși, într-un fel, sâmburele s-a conturat și prin aderarea noastră. Mai este mult până departe. Deocamdată sunt dezbateri aprinse pe marginea acestui subiect anevoios. Unii vor o Românie construită pe considerații laice, alții o Românie așezată pe suport creștin. Eu cred că nu este un popor european, ci popoare europene. Până la urmă, schimbările vin în mod natural, ca o necesitate a vieții omului. Cât privește creștinismul, atât de comentat, nu uit că fondatorii Uniunii Europene au fost creștini-democrați. Așa că nu înțeleg de ce se simte nevoia de a se reglementa ceea ce a fost reglementat de veacuri.
Celor de altă părere le port respect pentru opinie. Dar deasupra norilor este întotdeauna cer senin, spunea un japonez care s-a convertit, recent, la ortodoxism, într-o mănăstire din țara noastră. Ne mai sfătuia urmașul samurailor: mergeți înainte cu tradiția voastră, că altfel vă pierdeți puterea. Din credință vine puterea!
