În urmă cu 103 ani, Maramureșul cunoștea o inițiativă stranie, dar simpatică. Satul Valea Stejarului, atestat documentar în 1387 ca Valea Porcului, se declara, în 1919, Republică Autonomă. S-a râs ulterior, desigur, de ei, de Republica Valea Porcului. Dar momentul istoric era unul ciudat.
A fost nevoie doar de o idee, fie ea trăsnită, pentru a le da oamenilor speranță. Era 1918, se făcuse Marea Unire, dar fizic nu prea. Maramureșul încă nu avea administrație românească. Ungurii nu plecaseră, iar ucrainenii, și ei în căutare de identitate, tocmai încercaseră să ne atace, în ianuarie 1919, la Cămara. Vorba locuitorilor din Valea Porcului/a Stejarului: “Românii n-o zânit, ungurii n-o plecat, rutenii ne-o ocupat, noi ce ne facem? Ne facem Republică!!”
Abia în 1964 se schimbă denumirea de Valea Porcului în Valea Stejarului. Iar numele venea nu peiorativ, așa cum se crede, ci de la faptul că zona era împânzită de mistreți pe atunci, așa cum de altfel fusese și până acum 2 ani tot Maramureșul. Pe ștampila comunei Valea Porcului, (odinioară Vadu Izei aparținea de ei și nu invers, cum e acum) conform actelor din 1901 de la Arhivele Naționale, apar un mistreț, un stejar și un vânător… Ce s-a ales acum de Republica Valea Porcului, după 103 ani? Ce-a rămas în conștiința satului? Mai nimic, decât puțină mândrie. Ba și un sentiment cumva justificat de nevoie de izolare. „Suntem bine așa cum suntem”, ne spun trei interlocutori diferiți, o femeie septuagenară din centrul satului, meșterul Petru Codrea, continuatorul sculptorului popular Pătru Godja Pupăză și tânărul preot al satului. 
În capăt de sat, drumul se termină în pădure, dar e vorba de sute de metri, hai să zicem doi kilometri cu totul, ca să ieși în fosta stațiune Coștiui, pe Valea Vișeului! Nu vor… „Las’ să se treacă pe jos, cu bicicleta, cu mașina de teren. De se face drum, a fi trafic pe aci și nu ne convine. S-au schimbat vremurile, așa e, dar nici să ne ferim copiii pe uliță, de mașini. Știți câte mașini erau pe vremuri la noi în sat? Se suiau copiii sus în vârf de deal deasupra satului, să vadă mașinile trecând dinspre Sighet spre Berbești, se jucau pe culori… Cât despre Republică, am vrea ca la următoarea Școală de vară a Asociației pentru păstrarea tradițiilor Valea Stejarului, să-i facem un sediu, un muzeu. S-au adunat acte, fel de fel de lucruri. Uită lumea… dar învățătorul Teodor Mihnea era președintele Republicii, preotul satului era vicepreședinte și locuitorii satului erau membri ai Consiliului”, ne spun meșterul Petru Codrea și soția sa. Preotul, la rândul lui, prins la câmp la muncă, spune că mai e un ofițer în retragere care adună acte, documente, e pasionat. Că deasupra satului undeva ar fi existat o grotă sau peșteră, unde s-ar fi ascuns „șefii Republicii”, 
Cum arată acum Republica? Primarul comunei n-a avut vreme de povești… sătenii ne spun încă că sunt mulțumiți, au asfalt nu de mult, vor mai degrabă să fie lăsați în pace decât băgați în seamă. Au drum, au chiar și două școli, ambele închise și ce se degradează vizibil. Preotul chiar a cerut școala ce arată mai bine, pentru activități cu copiii și altele, bisericești, dar a fost refuzat, „în caz că-și revine populația școlară”… Au și două biserici frumoase, de lemn, una monument istoric. Și cam atât. Ba, și liniște.
Antecedente? Alte… republici!
Se tot vorbește că Republica Autonomă Valea Porcului ar fi fost unică. Nu-i adevărat. Nici în România, nici în Europa. În 1870, o mișcare împotriva regalității de la Ploiești năștea o asemenea Republică, ce a fost curmată din fașă. La fel ca la Valea Porcului, unde într-un final, Armata Română a trimis un pluton și a anulat măreața încercare. Dar, asemenea Republici s-au mai născut, tot în acei ani tulburi de la început de secol XX. Republica Comrat în Basarabia anului 1906, făcută de un anume Andrei Gălățean, Republica Tarnash în 1886 din Bulgaria, Epirul de Nord făcut de greci în 1914 în Albania, apoi republicile Nakhchivan în Azerbaijan, Adjara și Abhazia în Georgia, Karakaipastan în Uzbekistan, Crimea în/în afara Ucrainei, de dată mai recentă. 
De altfel, Rusia are 22 de republici integrate, de la Altai cu 206.000 de locuitori la Bashkoltasan cu 4 milioane. Desigur, e de discutat cât de autonome și de independente sunt… Cât despre ideea de Republică autonomă, despre care preotul din Valea Stejarului ne spune c-ar fi fost propagată de învățătorul Mihnea sătenilor ca alternativă la Regalism, istoria a dovedit c-a fost alegerea greșită (…cu ironia de rigoare): monarhiile constituționale Monaco, cu 38.000 de locuitori și Liechtenstein cu aproximativ aceeași populație, există și azi, la fel și microstatul Andorra dintre Franța și Spania, cu 79.000 de locuitori!
