S-a scris enorm și cam totul despre Marea Unire, de o sută de ani încoace. Referitor la Maramureș, teoretic, ar fi simplu, enumerăm iar marile nume implicate și gata. Am decis să trecem în revistă ce-a rămas după ei, la timpul prezent. Scotocind, am dat și de surprize.
Case memoriale de mari eroi
Dacă e să începem cu George Pop de Băsești, ar părea foarte măgulitor. Dat fiindcă primarul ambițios și înclinat spre cultură al Băseștiului s-a ocupat, s-a ambiționat (ne reamintim dosarul cu mii de ștampile, avize și semnături cu care umbla la ministere să capete finanțare…). Și a reabilitat casa memorială a lui George Pop de arată perfect. Sigur, mai există un proiect generos pentru un amfiteatru în curtea casei, ca un teatru în aer liber, pentru evenimente culturale, care ar întregi, ba ar plusa la moștenirea marelui om politic. Sigur, avem încă dubii în ce privește mănăstirea ridicată pe terenurile sale, lăsate moștenire episcopiei catolice. S-a ridicat biserică, acum chilii, dar nu e nici populată, nici frecventată, semn că satul își vede de rânduielile sale ortodoxe.
Nu în termeni măgulitori putem vorbi însă de casa memorială și de școala marelui Vasile Lucaciu, din satul Băsești. Deși proiectele de reabilitare erau contemporane cu ale Băseștiului, aici nu s-a făcut nimic. Sigur, e muzeu, are muzeograf. Dar construcțiile vechi arată din ce în ce mai trist, șindrila de pe casa memorială și de pe școală dă semne grave de oboseală, mare lucru să nu plouă în interior. Mai în fundul curții e biserica, frumoasă, dar care nu a primit nici aleile, nici piațeta promise.
Casa memorială a lui Ilie Lazăr, din Giulești, e și ea una mică, de lemn, nu foarte îngrijită și pusă în valoare de cei ce o dețin. Drept pentru care, ne gândim că, de-ar transfera-o comunei, s-ar pune mai mare preț și ar fi mai multe resurse, inclusiv pentru reabilitare și drum de acces sau punerea sa în valoare.
Numai că umblând noi printre acte, oameni din vechime, case memoriale și povești, am dat de informații interesante, ba și de alți și alți participanți la Marea Unire. Unii cunoscuți, alții nu. În curtea căminului cultural din Berbești, în plină modernizare, se află un grup statuar al celor patru localnici ce au participat la Unire.
“În afară de Ilie Lazăr, i-am avut acolo pe protopopul de Berbești Pătru Bârlea, în numele preoțimii maramureșene. Apoi pe fiul lui, George Bârlea, care împreună cu cunoscutul Bilașcu au fost primii stomatologi din România Mare, sub coordonarea lui Iuliu Hațieganu. Și a mai fost George Moiș din Berbești, în numele marilor proprietari din zonă” – ne spune Laurențiu Batin, primar al comunei Giulești și pasionat istoric.
De asemenea, ne spune că Ilie Lazăr a avut un traseu mult mai interesant decât se cunoaște, de-a dreptul aventuros, el fusese ofițer în armata austro-ungară și a luptat în Galiția, alături de alți români. A dezertat, a pus steagul României pe Primăria Cernăuți, a revenit și a depus jurământul de credință pentru România Mare la Iași, apoi a luptat împotriva Austro-Ungariei.
Surprize, nume mari interesante
Și lista surprizelor nu se încheie aici. Pentru că la Marea Unire au mai fost și alți maramureșeni trimiși ca reprezentanți. Cum ar fi ieudeanul Grigore Țiplea, trimis la Alba Iulia în numele învățătorilor din zonă. Sau preotul și omul politic Artemiu Anderco, născut în Odoreu-Sătmar, dar preot în Baia Mare, Cuhea și Ieud, ce devine ulterior senator în Parlamentul României. E unul și același cu nobilul Anderco Cuza al Borșei? Nu e clar, anii nașterii și ai morții nu se potrivesc, dar au fost ambii parlamentari ai României Mari. Alexandru Anderco Cuza a revenit ca primar al Borșei și mare moșier, terenurile sale au făcut obiectul mai multor retrocedări post1989, de la munți la terenuri în oraș. Cert este că Artemiu Anderco este cel care a descoperit…Codicele de la Ieud, considerat a fi prima scriere în limba română.
Însă lista participanților maramureșeni (atenție, din Maramureșul istoric de atunci) e mult mai vastă. Cuprinde 40 de nume! Printre care, alte surprize frumoase. De exemplu, ieudeanul Simion Balea, preot în Săpânța, dar și… bancher, el a înființat Banca Maramureșeană, prima românească din zonă. Iuliu Ardelean, preot în satele Văleni, Iapa și Ocna Șugatag, a devenit apoi vicepreședinte al Partidului țărănist în Maramureș, pentru care, în 1952 e trimis în închisorile comuniste și moare în lagărul de muncă Peninsula. Vasile Chindriș din Ieud, doctorand la Cluj și cu studii la Berlin, prieten cu Vasile Pârvan, devine apoi director al ziarului Sfatul și jurist, deputat și senator de Maramureș în perioada interbelică, apoi primar al Sighetului. 
Sau Ion Bilțiu Dăncuș, care a luptat efectiv, cu arma în mână, pentru eliberarea Maramureșului în 1919, devine deputat al Maramureșului, apoi profesor în Sighet. Arestat de comuniști, moare în închisori, în 1952, la Satu Mare. Altul, dr. Sigismund Pop, era medic șef al județului Maramureș.
După cum se vede, aproape c-ar mai fi cazul unor case memoriale în Maramureș. Deși nu suntem în stare să le întreținem pe cele pe care le avem, cu câteva excepții memorabile. Apoi, vedem că vremurile și istoria n-au fost prea drăgălașe și recunoscătoare la adresa maramureșenilor care au participat la Marea Unire, la Alba Iulia. Unii au ajuns de s-au stins, chinuiți, prin închisorile comuniste. Alții chiar au fost persecutați și au murit, cum a fost Ilie Filip, din Apșa de Jos, azi Ucraina, care ulterior a continuat activitățile sociale și a protestat împotriva tăierilor pădurilor locale de către străini. Drept pentru care a fost asasinat în Tiaciv, în 1933, conform www.1decembrie.maramures.ro
