Zero interes • De ce nu are Țara Lăpușului turism?

În ciuda unui potențial fabulos, Țara Lăpușului are vad turistic ce tinde spre …zero. Rar mai vezi autocare ce vizitează câte o mănăstire, în rest nimic. Vorbim de una dintre cele mai complexe zone din Maramureș, în materie de potențial. Spre deosebire de alte locuri, aici avem tradiții, Avem salbă de mănăstiri. Avem oferte naturale impresionante, la care se adaugă locuri istorice. Și nu numai. Ce lipsește deci Țării Lăpușului?

Potențial peste medie

Dacă ar fi să enumerăm ceea ce are de arătat Țara Lăpușului, am putea scrie o carte. Din păcate, nici măcar oferta generoasă de mănăstiri (cel puțin șase numărăm la prima vedere) nu e închegată. În ce privește oferta cultural-istorică, iar avem, de la șantiere arheologice la Peștera cu Oase, la horea cu noduri sau superbe povești cu partizanii anilor 50 din Lăpuș și de pe Muntele Hudin. Până și tradițiile se păstrează pe alocuri, mai la margini, gen Cupșeni, Groșii Țibleșului, Lăpuș. Sunt de asemenea biserici de lemn monumente istorice demne de menționat. Unele nici nu sunt monumente, dar au povești superbe, cum e cazul bisericii “policonfesionale” de la Strâmbu Băiuț, în care slujeau romano-catolici și ortodocși fără probleme. Apoi, e de reținut potențialul natural. Atât de variat încât el, spre deosebire de mănăstiri, chiar nu poate fi transformat într-un circuit. Țara Lăpușului are păduri seculare în Băiuț și Groșii Țibleșului. Are o populație masivă de urși, plus cervide ce au generat recorduri de vânătoare, peste ani. Are de asemenea una dintre cele mai mari densități de izvoare minerale, de diferite tipuri, culminând cu spectaculosul izvor pulsatoriu de la Poiana Botizii.

Ca areal, e mărginită de sălbaticii munți de tranziție ai Lăpușului, de maiestuoșii munți ai Țibleșului, de dealurile ce despart Lăpușul/Maramureșul de vecinii Sălaj, Cluj și Bistrița, la care se adaugă impresionantul defileu al Lăpușului, încă nedescoperit cu-adevărat. Cu stâncării, porțiuni de chei, cu a doua cascadă ca mărime din Maramureș, cu sălbăticiuni. La fel, deși de mică dimensiune, în lada de zestre a Țării Lăpușului sunt de amintit și Cheile Babei. Lista poate continua, dacă trecem la detalii. Dar tot nu înțelegem dezinteresul. Altă explicație nu găsim la acest moment, decât dezinteres pentru turism. Zero evenimente, pliante, filme de promovare etc.

Inclusiv drumurile sunt bune!

Odinioară, era ușor de găsit motivul lipsei de turiști… drumurile rele. În cazul nostru, aici, nu prea mai e real. Drumul național dinspre Baia Mare e aproape modernizat, pe final. De la Dămăcușeni spre Răzoare și Baba trece un drum etalon. Inclusiv în materie de intrări/ieșiri din județ, Țara Lăpușului a făcut eforturi serioase. Are trecerea din Baba spre Poiana Blenchii, în Sălaj. De la Suciu, peste dealuri, se trece pe asfalt spre Agrieș, în Bistrița. La fel, din sătucul Larga și tot pe asfalt, se trece spre Molișet în Bistrița. Din Groșii Țibleșului se trece decent spre Botiza, spre Valea Izei și în scurt timp se va trece și din­spre Băiuț spre Botiza, se reabilitează fostul drum mineresc. Tot din Băiuț se trece și spre Cavnic, pe drum județean ce urmează să intre în reabilitare. Am mai aminti și ieșirea de la Vima Mare spre Ileanda. Altfel spus, poți spune ce vrei despre Țara Lăpușului, mai puțin că n-ar fi conectată. Ba e la trei județe, plus Baia Mare, Cavnic și Valea Izei, ceea ce e mult mai mult decât ar putea arăta Chioarul, Codrul sau Valea Vișeului, să zicem. Din lista lucrurilor de văzut în Țara Lăpușului nu trebuie să lipsească belvederile. A celor accesibile! De pe drumul Cavnic-Băiuț vezi spre Șatra Pintii. De pe Țibleș vezi….cât te țin ochii. De pe trecerea De la Suciu – Breaza vezi până spre Munții Rodnei. De pe Culmea Prelucilor, parțial lăpușeană, vezi uneori până spre Apuseni sau Pietrosul Rodnei! Dar nu ai de mers atât…ajunge să treci de dimineață dealul Pietriș spre Târgu Lăpuș, să vezi cețuri, neguri, vârfuri înzăpezite și monumentalism.

Deci? Vinovații?

Evident, nu se poate spune că nu merg turiști deloc în Țara Lăpușului. Am văzut montaniarzi urcând spre Țibleș, constant. La fel, am văzut autocare cu turiști la mănăstirea Râoaia, la Rohia, la Rohiița. Am văzut și încercări de evenimente și de festivaluri, de fapt aparent interesați de turism par a fi cam doar Băiuțul și Groșii Țibleșului. De unde și lipsa spațiilor de cazare, a pensiunilor la vedere. Să reamintim, orașul Târgu Lăpuș are un hotel, în centru, închis de mai mult de un deceniu. De fapt, căutând explicații și vinovați, nu rezolvăm nimic. Dar nu poți să nu observi că, în lipsa unei ținte comune, autoritățile locale ce ar vrea turism, se luptă singure cu morile de vânt. Așa se face că Băiuțul are de aproape 10 ani un proiect de pârtie de schi blocat prin sertare, foarte benefic pentru cei de la Cavnic. Așa se face că Groșii Țibleșului nu e încurajat să facă turism nici de vecinii Botiza, nici de drumurile rele spre Munții Țibleș. Pe de altă parte, e oarecum nefiresc să nu vizitezi Țara Lăpușului. Ești incomplet, ca turist, chiar și maramureșean fiind, să nu vezi Peștera cu Oase, izvorul pulsatoriu, Defileul Lăpușului, sătucurile Jugăstreni, Dealu Corbului sau Larga. Dacă nu auzi horea cu noduri cântată nu musai de staruri, cât de oameni simpli. Până și Ponorâta cea multicoloră trebuie văzută!