Cel mai important critic și istoric literar din perioada postbelică – NICOLAE MANOLESCU – membru titular al Academiei Române, profesor universitar conducător de școală doctorală, președinte al Uniunii Scriitorilor Români, autor de studii și cărți decisive pentru literatura română, s-a stins la vârsta de 84 de ani. Un stop cardiac i-a pus capăt zilelor pe care i le doream nenumărate și fericite. Un gol imens se deschide în câmpul literaturii române prin această intempestivă plecare și tristețea ne copleșește. Cine-i va urma? Cine îI va înlocui pe marele critic? Nimeni, căci în ciuda adagiului Nimeni nu este de neînlocuit, nimeni nu poate înlocui cu exactitate pe cineva.
Spirit erudit, academician român, autor de cărți fundamentale, magistru și critic literar de orientare modernă, Nicolae Manolescu a avut un rol covârșitor în formarea generațiilor de profesori de literatură și în orientarea generațiilor de literați ai culturii române pe durata a 60 de ani. Cei care au trecut prin facultățile de litere, cei care muncesc în domeniu, care citesc și au citit cărți și reviste literare cunosc bine ce însemnau cărțile sale de istorie și critică literară, editorialele, stilul său și perspectiva critică înnoitoare. De la distanță, era magistrul tuturor, de la Cluj sau de la Iași, de la Timișoara sau din alte facultăți. Cel care, după perioada proletcultistă, a reînviat spiritul critic autentic, dezinhibat, neomodern, scos de sub obtuze tipare și interdicții politice, a fost un reper, a fost far, a ghidat și a dat repere valorice tuturor generațiilor de intelectuali de ieri și de azi. A fost un ctitor pe linia unor Maiorescu și Lovinescu, un spirit înnoitor, de o altă factură decât Călinescu. A fost criticul de care literatura română între anii 1964-2024 tocmai avea nevoie. Cu mici concesii, cu riscuri asumate, cu îndrăzneli mai mult sau mai puțin temperate, a dus înainte această corabie când mai lin, când mai clătinată de valuri.
Nimeni nu este îndreptățit azi să conteste opțiunea absolut occidentală, europeană și neomodernistă definitorie pentru viziunea unui spirit liber cum a fost NICOLAE MANOLESCU tot timpul vieții și al activității sale pe durata a șase decenii. Cine o face își riscă propria cădere în ridicol. Nicolae Manolescu a avut viziunea și intuiția exactă a valorii în literatură, întemeiate pe o cultură personală consistentă și pilduitoare, pe cunoaștere și pe adevăr. Era un spirit liber și pe când, foarte tânăr fiind, libertatea de gândire și opțiunea pentru valori interzise nu erau deloc la modă în literatura română. El face parte din generația șaizeciștilor care au scos literatura română din zodia proletcultismului reconectând-o la valori și repere interbelice.
Proletcultismul pustiise, timp de două decenii, peisajul literar românesc de valori, unele interzise, altele ucise, iar altele închise. Alături de poeți și prozatori din aceeași generație, șaizecistă, El, criticul, a sprijinit și a dus pe umerii săi această povară ‒ lupta pentru a crea cale liberă valorilor în multitudinea formelor lor, și în ciuda multitudinii de opreliști și de zăgăzuiri felurite. Cine îi contestă valoarea și importanța marelui critic și istoric literar și rolul indiscutabil în ghidarea literaturii române pe coordonate valorice este în profundă eroare.
Va lipsi enorm literaturii și culturii române echilibrul pe care el, cu îndrăzneala și abilitatea pe care le inspiră cultura, l-a imprimat și l-a menținut ‒ căci cultura este și sursă de inteligente soluții practice. Ne va lipsi tuturor și fiecăruia din cei care l-am cunoscut, l-am citit și l-am prețuit, pe măsura valorilor incontestabile pe care el le-a dăruit culturii române. El a zăgăzuit apele tulburi ce tentau să invadeze câmpul literar și a păstrat curat acest spațiu.
Personalitatea lui Nicolae Manolescu cu tot tumultul activității și al contribuției sale inestimabile la edificiul culturii române pe durata a șase decenii din veacului XX și din veacul XXI îmi aduce în minte imaginea unei coloane corintice de 2-3 mii de ani, rămase azi liberă sub cerul Greciei, dar care în trecut a susținut bolta unui măreț templu grec. Asemenea unei coloane din Antichitatea greacă ‒ Nicoae Manolescu a susținut pe umerii săi templul literaturii și culturii române timp de decenii.
Pios omagiu! Odihnă în pace și perpetuă amintire modelului său în orizonturile literaturii române actuale și viitoare!
Terezia FILIP
