De la o vîrstă, de regulă după pensionare, omul începe să se gîndească cu grijă la starea sa de sănătate şi se bucură dacă locuieşte aproape de un spital sau are în preajmă un medic în caz de nevoie. Pînă cînd soseşte salvarea în localitatea cutare, poţi muri de două ori. Din lipsă de îngrijire rapidă, în România se moare cu zile, mai ales la ţară, mai ales după o vîrstă. Sistemul de sănătate publică ar trebui să acorde o mai mare importanţă vizitelor medicilor de familie la domiciliu. La ora aceasta, mai degrabă vine salvarea să te ducă la spital, decît un medic de familie să viziteze un bolnav nedeplasabil. Acest lucru trebuie schimbat!
Judeţul Maramureş are o reţea de unităţi medicale, publice şi private, care asigură servicii de asistenţă primară şi de specializate. Vorbim de spitale de stat, de clinici/cabinete private în oraşe şi de dispensare în comune, unde bolnavii pot fi consultaţi şi trataţi, iar numărul farmaciilor şi al laboratoarelor de analize medicale este tot cam pe acolo. Observăm că unităţile de stat sînt mai puţine, iar în loc se dezvoltă sectorul medical privat. În general, medicii de stat după pensionare îşi investesc economiile în unităţi proprii, unde lucrează mai departe. Spitalele de stat oferă, deocamdată, serviciile mai grele şi complexe, iar unităţile private au servicii cu grad de complexitate mai mic, dar bănoase. Distribuţia unităţilor medicale este neuniformă, în municipiul Baia Mare există o ofertă diversificată de unităţi medicale, faţă de celelalte oraşe, dar mai ales faţă de comune, unde se furnizează doar servicii medicale de bază.
Reţeaua sanitară are nevoie de centre de sănătate cu paturi şi în comunele mari (sau grupuri de comune mici), alături de laboratoare de analize medicale şi laboratoare de tehnică dentară. Lipsa stomatologului se vede, mai ales sătenii au gurile ştirbe şi calitatea vieţii lor scade, însă şi celelalte boli de la sate ar putea fi cu mult mai eficient tratate de către medici locali. Medicii din comune fac naveta la oraş, prea puţini medici de familie locuiesc în spaţiul rural, obligaţia aceasta a fost scoasă din contract – din păcate! Medicii de familie au deschis şi farmacii în comune, fac comerţ cu medicamente, dar nu locuiesc acolo, nu vor să fie deranjaţi la miezul-nopţii de vreun bolnav în criză. Mai bine să vină salvarea cale de 50 km! Internarea în spital se face greu, trebuie să fii pe jumătate mort. Mai lesne ţi-este să plăteşti 300 de lei şi să fii internat o zi, pentru analize urgente, dar şi mai sigur este să aduni bani şi să te duci din vreme la Cluj, Oradea sau Tg. Mureş, pentru consultaţie la centrele medicale universitare. Spitalul judeţean este de categoria a III-a, spitalele din Sighet, Vişeu şi Tg. Lăpuş – a IV-a, iar celealte spitale din judeţ sînt de categoria a V-a. Lipsa banilor – pensia medie este de 800 de lei! – îi determină pe oamenii de rînd să rabde, să-şi macine lent sănătatea şi ajung să moară cu zile.
În pofida eforturilor depuse şi a investiţiilor realizate (au fost alocate fonduri de peste 100 milioane lei), mai există multe deficienţe în unităţile sanitare. Clădirile sînt degradate, iar dotarea cu aparatură medicală a rămas deficitară. Unele spitale au probleme cu apa (rece şi caldă), cu sterilizarea, cu managementul (Spitalul din Vişeu a fost iertat de 1 milion de lei). Se adaugă lipsa medicilor de urgenţă. Statul central pare depăşit de situaţie (ministrul nou nu are experienţă), aşa că statul judeţean şi local ar trebui să susţină mai mult sistemul medical de stat, la care contribuim cu toţii.
