Am râs ani de acest fantomatic drum județean, inventat pentru a adăuga kilometri „inventarului” de drumuri județene și am zis că va rămâne ultimul județean de pământ din România. Aproape că vine momentul să ne cerem scuze! Chiar dacă are lățime de uliță, drumul județean 185 de pe Valea Muntelui, de la Bârsana spre trecătoarea Hera de pe Valea Vișeului, a fost asfaltat, e elegant chiar!
În fapt, drumul județean 185, conform inventarului Drumurilor Județene, începe de la Hărnicești, trece spre Hoteni, Ocna, iese la Bârsana, se intersectează cu DJ 186, până aici pe asfalt. La Hoteni, proaspăt reabilitat, un deliciu. Apoi, la Bârsana, era drum de piatră spre Hera, la Petrova, unde se intersecta cu DN 18, „dispărea” pentru o vreme, apoi o lua spre Bistra-Valea Vișeului, de unde iar se transforma în drum de piatră, aici însă efectiv închis și necirculabil din cauza exceselor forestierilor, trecând spre Lunca la Tisa. Aici după o vreme redevenea drum județean asfaltat, prin Bocicoiu Mare, până la o altă întâlnire cu DN18.
Porțiunea de față, proaspăt asfaltată, ne spune Teodor Ștefanca, primarul din Bârsana, a fost asfaltată recent, pe alți 3 kilometri. S-a ajuns astfel la limita cu Petrova, de unde ar mai fi nevoie de 1,5 kilometri ca asfaltul să iasă… la DN 18 pe Hera! Mai mult, autoritatea locală are finanțare și a semnat contractul de execuție, cu finanțare AFIR de un milion de euro, pentru asfaltarea a 4,5 kilometri de străzi în aceeași zonă, Valea Muntelui, cu 5 străzi care vor deveni asfaltate. Ce e Valea Muntelui de fapt? E legendarul traseu de odinioară al tuturor turmelor de oi, boi, vaci din sate spre locurile de pășunat de vară din munții Maramureșului, de la Ruscova-Repedea-Poieni, unde satele aveau munți cumpărați de la Stat sau de la grofi, pentru pășuni. Transhumanța de odinioară, ce părea a fi dispărut de când cu mijloacele moderne de transport.
Drumul de față deschide calea unei alte treceri între văile istorice, dar de asemenea, odată cu deschiderea și a porțiunii Valea Vișeului-Lunca la Tisa, cu râul Tisa și granița cu Ucraina la vedere mai tot timpul, deschide un traseu turistic absolut superb, cu iz de rural, atingând văile Marei, Cosăului, Izei și Vișeului, apoi culoarul Tisei, cu comunități ucrainene. Ar fi ceva de văzut, nu? Am parcurs evident mai ieri traseul Valea Muntelui și de sus, de la „capătul asfaltului”, se vede cu ochiul liber traficul de pe DN18, inclusiv o recentă pensiune făcută exact la coborârea spre Petrova. Mai că se cuvin felicitări drumarilor și liderilor județului, chiar dacă cu subtitlul „mai bine mai târziu decât niciodată”!
