Nu ne referim numai la Rusia-Ucraina acum și aici. Pare că undeva, s-a pierdut pe drum talentul diplomatului, al negociatorului de odinioară. Se merge la șantaj, la mica negociere, la pumnul în gură. Atât a rămas din Marea Diplomație de odinioară? Unde-s Henry Kissinger, Klemens von Metternich, Kofi Annan, Nicolae Titulescu? Cel real, nu Ponta ăsta micu’, ce delirează rusofon de o vreme? Chiar Condoleeza Rice sau Collin Powell? Sau dincolo, Andrei Gromyko ori Eduard Shevardnadze?
Acum, diplomația e vorbă în vânt. Și adunare de atuuri, de mijloace de șantaj. Înțelegeți unde batem… Cum stăm acum, uite. În Israel, SUA insistă ca ăia să se oprească. Deja se extind spre Siria și aiurea, construiesc zid spre Liban fără a ține cont de hărți și de linia albastră a Națiunilor Unite. Iar negocierea…se duce în alt plan, Netanyahu vrea de la președintele țării sale iertarea de condamnarea pentru corupție…ca să se oprească din răzbel?!? În Sudan, în regiunea Darfur, în Africa sub-Sahariană, au loc genocide. Se luptă… un general susținut de Emiratele Arabe Unite cu un altul susținut de Egipt și Turcia. Acolo nu se negociază, se taie mâini și capete cu maceta. Și ajungem la marea negociere. Unde din partea SUA s-a dus Witkoff cel preasupus, cu ginerele lui Trump… în timp ce Hegseth, „the secretary of war” se justifică presei c-a bombardat a doua oară o navă cu presupuse droguri deși legile internaționale interzic să omori supraviețuitorii, din cauza „fog of war”, a ceții războiului, cum ar veni din greșeală…ba c-a aflat după ore că s-a mai tras o dată! Putin între timp, văzând că are de-a face cu amatori, respinge oferta de pace americano-ucraineană, el vrea prima variantă, cu Crimeea și alte trei regiuni anexate Rusiei și recunoscute, cu zero NATO, cu retragerea ucrainenilor din propria țară. De ce? Simte slăbiciune. Pe de altă parte, vă reamintim Referendumul pentru independență al Ucrainei de la 1 decembrie 1990. Peste 93% „Pentru” în toată țara…. minus Crimeea cu 54,2%, la fel cu 83-86% în cele trei regiuni estice disputate. Ăsta e deja adevăr istoric, vot, nu poveste. Ba Putin a amenințat deloc voalat Europa că e gata de război. Nu c-ar vrea, dar de vor, el e gata. Nu sună a bătăuș de stradă? Mai ales știind prin ce trece economia rusă? Dar e negociere? Este. E poziție de forță? Este. Cine mai are? Franța, Germania și Ucraina. Punct. Și unii, și alții fără diplomați adevărați, doar cu atitudine de bătăuș.
În realitate, datele negocierii sunt schimbate drastic. De la cele 28 de puncte traduse din rusă cu care a venit Witkoff din Moscova, ele gata sifonate în presa lumii, s-a ajuns la minus 10, apoi negociatorul rus Ușakov a zis mai ieri că sunt patru documente în plus cu care au venit americanii la negocieri, plus lista de 28 jumulită. Daaaar…s-au decis de comun acord să nu se dezvăluie detalii lumii. Semn că se negociază, în sfârșit. La final, un cuvânt de subsol despre negocierile noastre. De diplomația noastră dâmbovițeană. Alegeri la București, da? Toți se ceartă cu toți, nimeni nu susține pe nimeni, Drulă se ceartă cu Ciucu prin presă, Băluță are mai multe case decât membri ai familiei, toate luate ieftin de părinții pensionari, patrioții nu se susțin între ei și nici Guru nu-i susține, el nici nu recunoaște alegerile, de parc-ar fi rege, undeva deasupra. Un partid mare joacă iar la două capete, deși s-a mai ars de două ori cu așa ceva, dar nu înțelege parcă matematica. Ba cu Anca, ba cu Daniel, care-o fi. De unde deducem că pe la noi n-a ajuns diplomația, sau dac-o fi fost, a plecat cu marele Titulescu. Repetăm, primul, nu „cel mic”. Cel care a murit în Franța, la Cannes, în exil, trimis de regele Carol II, abia-abia repatriat și reînmormântat în 1992 în Șcheii Brașovului… Cam atât despre diplomația noastră.
