Mi-am propus să nu mai scriu despre mișcarea politică românească actuală, cât ar fi de înverșunată în cabinete de consum, și livrată sub forme diferite poporului, prin presă. De ce? Că nu-i dau de capăt. Mai ales prin televiziunile hrăpărețe în a-și asuma fiecare întâietatea. Și care-i adevărul! Știți voi care este adevărul? Nu m-am ținut de cuvânt, după cum se vede, deoarece evenimentele mă trag de mânecă și musai să spun ceva despre întâmplări care fulgeră realitatea noastră. Asta-i meseria! Așa a fost drona rusească, sau dronele, câte or fi fost, care ne-au adus, cu brutalitate, la realitate. Fie că vorbim despre drona care a căzut pe un bloc din Galați, unde a explodat, rănind două persoane și punând în alertă orașul. Dar și țara.
Atunci am avut prilejul să simt gustul amar al sfidării rusești, prin vocea lui Medvedev, fost președinte al Federației Ruse: „Somnul liniștit s-a încheiat în Europa, este doar începutul, România n-are dreptul să se plângă.” Nu am înțeles ce are liderul rus cu lacrimile noastre! Cică, îmi spunea colega Tia Șerbănescu, Putin nu crede în lacrimi, deoarece a obținut o lege care îi permite să invadeze orice țară. Zău, eu nu am auzit de o asemenea lege. Lovitura dată blocului de locuințe din Galați a făcut înconjurul capitalelor lumii. A ajuns și la ONU, unde 56 de state au fost alături de România în acest incident, cu mai multe înțelesuri. Evident, partea rusă nu a recunoscut că drona a pornit dinspre ea. Președintele României a convocat CSAT unde, printre altele, s-a decis închiderea consulatului rus din Constanța. Moscova ne-a amenințat cu represalii. Nu a precizat sub ce formă.
Credeam că nefericita dronă ne-a trezit din visare. Adică din lipsa de viziune a celor sortiți cu apărarea țării. Aceștia uitând că în războiul din vecini, rușii se luptă cu ucrainenii având ca armă de luptă dronele. Au în dotare sisteme perfecționate care urmăresc și doboară aceste invenții de ultimă oră, care omoară și distrug. Și ca să fie paharul plin, vineri, 5 iunie, o altă dronă s-a plimbat prin portul Constanța nestingherită. Explodând în cele din urmă, din fericire departe de depozitul cu azotat, sau de terminalele petroliere. De data asta, cică a fost vorba despre o dronă ucraineană, scăpată de sub control. Care putea provoca un adevărat dezastru în port. Am ascultat zeci de teorii despre cum a ajuns drona marină la noi. Cert este că suntem o țară vulnerabilă și cu războiul la graniță. Și cu vorbele lui Medvedev pe limbă. Cred că cei care ne conduc nu pricep mare lucru din ceea ce ni se întâmplă și au cam ațipit în fotoliile puterii. Abia acum oficialii noștri au cerut NATO să ne trimită sisteme de apărare. Slabă speranță în viitorul apropiat.
Drona rătăcită, sau abil dirijată, a pus multe instituții responsabile pe jar. De câteva zile subiectul este întors pe față și pe dos, dar nu i-au dat precis de capăt. Multe fisuri în apărarea țării au scos la iveală nefericitele obiecte zburătoare. Mulți amatori de păreri, de supoziții și de scenarii. La loc de frunte, oamenii politici. Care numai politică pentru apărarea României nu fac. Președintele României, cu ai săi colaboratori, au citit în limba rusă pe aripa micului aeroplan. Alt lider care are interdicție de a intra în Ucraina s-a ferit să arate cu degetul spre Moscova: „E aberant să acuzi originea dronei înainte de rezultatul anchetei”, spune liderul cu pricina.
Iar oameni de bună credință nu mai înțeleg nimic. Explodează drona pe bloc, rănind români, se plimbă alta prin port, fără să se ia vreo măsură ore întregi, iar factorii responsabili spun că portul e păzit, dar radarele nu văd obiecte mici, precum dronele. M-a încercat un sentiment de jenă pentru felul cum s-au scuzat! Așteptam argumente în pas de front și cu mâna la chipiu. Dar legislația e făcută pentru timp de pace. Deși războiul e la graniță de vreo patru ani. Umblă prin presă știrea că România a returnat un sistem antidronă german, primit gratuit. S-a afirmat și nu s-a explicat. De aceea în jurul apărării naționale se țes mistere și incertitudini. Cu asemenea stări de fapt, noi, cetățenii, că la noi mă gândesc, ce crezare mai dăm celor care trebuie să apere țara? Cu această realitate care ni se livrează în cuvinte contradictorii, neliniștea siguranței ne cutreieră. Mai ales că America și-a propus să retragă soldați și armament din Europa. Iar Rusia jubilează! Vedem că și Europa noastră are și ea discordiile ei.
Când avem cea mai mare nevoie de încredere în armată a început defilarea unor generali pe la DNA – militar. De ce chiar acum s-a declanșat cercetarea generalilor, când faptele s-au petrecut cu un an în urmă? Cred că prea multă vâlvă s-a făcut în jurul acestui caz, care avea soluții mai calme pentru îndreptarea greșelii. Se impune legământul muschetarilor! Că noi reacționăm după ce cad dronele! Ne-am trezit oare din reveria că este pace?
