Un altfel de comerţ… în poarta casei

0
744

În ziua de azi, când dorim ceva, mergem la supermarket, ne umplem coşul şi venim acasă cu de toate. Bani să fie, că oferta e bogată. Din păcate, o serie de produse provin din import, iar calitatea lor e câteodată discutabilă. Dacă dorim totuşi produse gustoase, româneşti, există alternative. Una dintre ele este piaţa, sau comercianţii de prin sate, care îşi vând produsele în poarta ca­sei.
Un astfel de exemplu este şi satul Buciumi, care se întinde de-a lungul drumului european E58. Aici, de cum intri în localitate şi aproape până la ieşire, e plin de comercianţi care vând de toate la poarta casei. Tot ce trebuie să faci este să opreşti maşina, cumperi legume, fructe sau alte produse gustoase, plăteşti şi pleci. Avantajul este că acestea provin din grădina omului, din gospodăria lui şi sunt mult mai gustoase decât cele din magazin, de multe ori. Cât despre producătorii care îşi vând marfa în poartă, aceştia nu câştigă foarte mulţi bani, dar în acest fel îşi completează veniturile. În această situaţie este şi doamna Mărieş, o bătrână ajunsă la o vârstă respectabilă, dar care preferă să-şi câştige bruma de bani pentru a-şi completa veniturile: „Merge cum merge vânzarea, că nu prea cumpără lumea produse, că nu sunt bani. Dar mai cumpără câte unul care trece cu maşina. Toată ziua stau, că n-am cum face altcumva. Dacă opreşte cineva, trebuie să fiu aici să-l pot servi. Trebuie să lucru şi eu ceva, chiar dacă-s bătrână, că nu mă las ca să fie nevoie să-mi dea ceilalţi de mâncare. Îmi câştig eu singură banii”, ne-a explicat doamna Mărieş.

Ioan Bumbuţ - comerciant
Ioan Bumbuţ – comerciant

Preţuri acceptabile la legume şi fructe

Aceşti mici comercianţi au preţuri decente la produse. Ba mai mult, sunt dispuşi să mai lase şi din acest preţ, numai să câştige un leu în plus: „Roşiile le dau cu cinci lei, cu patru, când cum. Castraveţii sunt doi lei kilogramul. Păstăile merg cu cinci leuţi pe kilogram. Şoferii care trec pe drum cu maşinile, mai opresc şi cumpără. Unii sunt din judeţ, alţii din ţară, deci clienţii sunt de peste tot. Ne câştigăm un bănuţ, dar să ştiţi că nu-i uşor cu lucru, în grădină, până ajungem ca să punem legumele şi fructele pe tarabă”, a mai spus bătrâna.

Metode inedite de a atrage clienţii

Deoarece nu toţi cei care trec pe aici şi opresc să cumpere câte ceva, unii comercianţi apelează la diferite metode pentru a-şi atrage clienţii. Domnul Bumbuţ, spre exemplu, salută toţi şoferii, iar unii opresc numai din acest motiv: „Roşiile le dau după cum este omul, care opreşte să cumpere. Preţul lor este de cinci lei. Roşiile sunt crescute bine, sănătoase şi gustoase, faţă de cele găsite în magazin. Am avut aici acasă câţiva pruni bistriţi şi erau destul de multe poame pe ei, dar astea toate cad pe jos. Există riscul să pierzi recolta, după ce lucrezi o primăvară şi vară întreagă la legume şi fructe. Depinde foarte mult de vreme, cum umblă curenţii ăştia de aer, dar şi de ploaie. Pe vremuri, era altceva cu toate recoltele, acum s-au cam stricat treburile. Şoferii care opresc o dată şi mai trec pe aici, opresc şi a doua oară”, a precizat Ioan Bumbuţ, un alt producător.

Tanti Mărieş
Tanti Mărieş

Vremurile de odinioară s-au stricat

Oamenii din ziua de azi preferă mai mult supermarket-urile, unde găsesc toate produsele la un loc, spun micii comercianţi. Din păcate, produsele de aici nu sunt întotdeauna la fel de gustoase ca cele obţinute de producătorii autohtoni: „Nu mai este cum a fost pe vremuri. Acum oamenii merg la supermarket şi acolo găsesc de toate. Dar produsele din magazine provin din străinătate. Găseşti, de exemplu, roşii din Spania, Italia, Polonia, dar numai din România, nu. Însă acestea nu sunt aşa gustoase şi sănătoase ca ale noastre. Cele crescute la noi sunt cu gunoi de grajd ca îngrăşământ, nu cu chimicale. La fel şi cu castraveţii sau alte legume şi fructe. Totuşi, cei care trec pe aici şi cumpără ştiu lucrul acesta şi preferă un produs bun, de calitate şi românesc. Câştigul nu este foarte mare, în schimb, dar e un venit în plus. Însă munca este multă. Unii nu ştiu cât trudim noi, cât dăm cu sapa în soarele arzător, ca să punem pe tarabă ce cumpără ei cu doi, trei leuţi. La piaţă, nu prea putem merge, că ne costă drumul şi mai avem treabă prin gospodărie, însă aşa mai vindem şi noi câte una, alta”, ne-a spus un alt comerciant.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.