Justiţia nu-i independentă

0
110

Duminică seară, în piaţa din centrul municipiului Baia Mare, s-au adunat circa 70-80 de oameni, care au manifestat în apărarea Justiţiei. Pe plan naţional, în marile oraşe, au loc marşuri şi mitinguri de protest contra modificării legilor judiciare. Paradoxal, aceşti oameni din stradă n-ar apăra Justiţia dacă aceasta ar fi independentă! Este deci nevoie de noi legi, care să asigure independenţa Justiţiei!
Să vorbim de magistraţii români din perspectivă europeană. Judecătorii sînt supuşi presiunilor din partea unor instituţii de stat (parchetele şi serviciile speciale), iar procurorii îşi arogă o putere mai mare decît a judecătorilor. Comisarii sovietici din anii ’50 au fost înlocuiţi de „comisari” occidentali, prezenţi în toate instituţiile, ei decid în principalele probleme, nimic nu se face fără de sfatul lor. Înţelegem că România se află la graniţa NATO cu Rusia, într-un cîmp de luptă informaţională. Ne-am aliat cu Occidentul, dar democraţia înseamnă să decidă poporul român, nu un grup restrîns de comisari, fie ei şi specialişti veniţi din Vest ca sfătuitori.
Situaţia noi o putem evalua cel mai bine, cei care simţim abuzurile Justiţiei şi ale serviciilor de informaţii. Nu se justifică numărul imens de mandate de supraveghere naţională, mai multe decît în SUA, prin apropierea de Rusia. Or fi fiind mulţi spioni ruşi infiltraţi, dar supravegherea convorbirilor telefonice pe motive de siguranţă naţională pentru tot ce mişcă în ţară nu este justificată. Procurorul a primit statut de magistrat şi putere de influenţă fără a fi supus unui control ierarhic profesional de specialitate. Orice sistem format din oameni trebuie să fie verificat, dacă nu vrei să scape din curtea legală şi constituţională şi să dea erori şi abuzuri. Procurorii tind să devină o superputere în stat şi să dicteze ce este drept şi ce nu este drept, peste capul tuturor celorlalte puteri. Dacă cineva se opune intereselor acuzatorilor, este anchetat şi supus presiunilor penale. Scopul de castă privilegiată le conservă statutul de superindependenţă, ca nimeni din afară să n-o poată verifica în nici un fel. Însă o putere sau un segment de putere din stat nu poate să fie separată de celelalte, izolată, să acţioneze în interes unilateral. Dacă una dintre puteri scapă de sub controlul celorlalte, efectele sînt deviante, iar în cazul Justiţiei – se înmulţesc oamenii inocenţi acuzaţi prin rechizitorii fabricate de procurori şi condamnaţi de instanţe pe baza unor probe măsluite, luate prin metode neortodoxe.
Cele mai multe erori apar în faza de cercetare penală, acolo se întîmplă şi excesele, sub presiunea luptei anticorupţie. Sistemul de colaborare instituţională între servicii şi parchete, de inspiraţie americană, trebuie înlăturat, iar procedura penală să conţină articole privind incompatibilităţile. În instanţă, pot fi prezentate doar probe declasificate, însă judecătorii şi grefierii deţin Certificat ORNIS pentru acces la documente clasificate! În acest fel, judecătorul este forţat să accepte să fie supravegheat de serviciile de informaţii fără de mandat judecătoresc, ceea ce înseamnă că judecătorii şi grefierii sînt urmăriţi informativ de serviciile de siguranţă naţională. Orice abuz vrem să dispară!
Noile legi trebuie să facă lumină în aceste controversate măsuri de forţă ale unor instituţii, să adopte proceduri clare pentru a garanta drepturile şi libertăţile omului. Codul de procedură nu reglementează suficient urmărirea penală, nu există sancţiuni, nici nulităţi (în vechiul Cod existau)… Anchetatorii pot abuza de statutul lor fără să fie şi răspunzători de faptele lor, dar o societate liberală şi democratică nu-şi permite să legalizeze aceste excese. Justiţia română trebuie să aibă legi noi, europene, pentru a proteja drepturile şi libertăţile cetăţenilor şi ale firmelor, scopul principal al unei societăţi democratice şi capitaliste. Dincolo de orice politică!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ