Personaje controversate din Maramureş, de-a lungul istoriei

0
353

Eroi avem. Dar antieroi?
E destul de uşor de făcut o listă a eroilor Maramureşului, ba am şi făcut-o, ba a fost şi controversată, pentru că n-am vrut să luăm istoria de bună, cea din cărţile de istorie din anii 70-80. Evident că şi lista de faţă, a antieroilor noştri, va fi controversată. Ceea ce îi dă viaţă şi oarecum valoare. În plus, suntem departe de a fi un stat totalitar şi părerile pro şi contra sunt acceptate şi uneori chiar binevenite. Cine ar fi, deci, antieroii Maramureşului?

Vechi şabloane patriotarde, cu sămânţă de adevăr?

Fără să vrem, suntem nevoiţi să atingem problema şi oarecum din poziţia naţionalităţilor, deşi n-am vrea. Asta pentru că maramureşeanul nostru, din nord şi din sud de Gutâi, a avut sechele în ce priveşte “stăpânii”, grofii sau chiar comercianţii, cei cu “bol­dul”. Legenda grofilor unguri nemiloşi e discutabilă, mai ales că aşa-zisele castele de pe Culoarul Someşului nu erau castele, ci mai degrabă reşedinţe de vară, de la proprietăţi mari, date de Regat. Nu stăteau aici permanent, n-au stat nici Teleki, nici Degenfeld, nici Bornemisza. Dovadă stau “castelele” lor din Ungaria sau din Austria. Da, despre poliţistul maghiar-csendorul se poate vorbi altfel, în urma masacrului din Târgu Lăpuş sau chiar a celui de la Moisei. Ori a lagărelor de muncă făcute pentru construirea drumului “lui Mackensen” (mareşalul german August von Mackensen, 1849-1945, primul antierou din lista noastră!!!), din munţii Maramureşului, a celui de la Leordina spre Poienile de sub Munte de peste Copilaş. Ceva mai înainte în timp, alt antierou ar pu­tea fi Jean Louis/Johann Ludwig von Bussy Rabutin, general în armata austriacă, ce ar fi aruncat în aer Cetatea Chioarului. Sigur, în calitatea sa de guvernator al Transilvaniei şi pentru că acolo s-ar fi ascuns/organizat curuţii revoluţionari ai lui Francis II Rákóczi. Apoi, maramureşeanul nostru a mai avut un dinte şi împotriva comerciantului evreu. Şi el la rândul lui obidit şi chinuit de soartă, fugar la noi dinspre Galiţia. Dar cu simţ mercantil imens, dovadă stând munţi, case, gatere, rămase în amintirea colectivă. Nu trebuie să-i uităm nici pe ai noştri antieroi, nu? Pentru că până la urmă a fost o alegere cea făcută de familia Pop Şimon/Şimonoaie din Vişeu, să se maghiarizeze şi să respingă românii, până la a le interzice accesul în cazinoul lor (actual Primărie a oraşului!). “Interzis cu câini şi românilor”, scria pe uşa cazinoului. La fel, ne amintim de prefectul Iurca al Sighetului şi al Maramureşului, pe proprietăţile căruia se dau încă lupte între urmaşi şi autoritatea locală din Sarasău. Deşi ar mai fi făcut tranzacţii interesante de terenuri şi de munţi, ce sunt încă în dispută, gen Giuleşti-Repedea.

Criminali de război de Maramureş?

Da, am avut asemenea criminali de război, în Sighet şi-n Baia Mare, judecaţi şi condamnaţi, în urma diverselor acţiuni din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În Sighetu Marmaţiei, am avut: Dr. GYULAFALVI REDNIK ALEXANDRU, fost primar al oraşului Sighet – detenţie pe viaţă; HULL­MANN FRANCISC, cetăţean român, funcţionar public, 5 ani detenţie, Colonel SÁRVÁRI N, cetăţean maghiar, fost comandant al circumscripţiei IV jandarmi Sighet, condamnat la moarte; TAŞCAN FLOREA, cetăţean sovietic, fost jandarm la postul de jandarmi Bârsana, judeţul Maramureş, condamnat la moarte; BIRÓ IOAN, cetăţean maghiar, fost jandarm la postul de jandarmi Bârsana, condamnat la moarte ; VARGA GHEORGHE, cetăţean maghiar, fost jandarm la postul de jandarmi Bârsana, Maramureş, condamnat la moarte; SARKÁDI AUGUSTIN, de 57 de ani, frizer, cetăţean român, născut şi domiciliat în Sighet, condamnat la 20 de ani temniţă grea; BEDE ŞTEFAN, cetăţean maghiar, fost soldat în garnizoana Sighet condamnat la moarte; Dr. SZAPLONCZAI VASILE, cetăţean maghiar, fost prefect al judeţului Maramureş, fost domiciliat în Sighet, con­damnat 25 de ani muncă silnică. Plus dr. Toth Ludovic, şeful poliţiei din Sighet, fost numit comandant al ghetoului. Mai avem şi lista de pedepse şi condamnaţi din Baia Mare: VAJAI ALEXANDRU, cetăţean ro­mân, fost prim-notar al oraşului Baia Mare – 12 ani de detenţie; Dr. NAGY EUGEN, cetăţean maghiar, fost şef al Poliţiei Baia Mare – muncă silnică pe viaţă; BALOGH CAROL, cetăţean român, fost funcţionar la fabrica „Phöenix” din Baia Mare – muncă silnică pe viaţă; HARACSEK IOSIF, cetăţean român, fost preşedinte al societăţii Baross din Baia Mare – 12 ani de detenţie; BERENTES VASILE, căpitan, cetăţean maghiar, fost comandant militar al fabricii „Phöenix” din Baia Mare – muncă silnică pe viaţă; ORGOVÁNZI IOSIF, de 34 ani, cetăţean maghiar, de profesie detectiv, născut în Ungaria – muncă silnică pe viaţă; VAJAI EMERIC, cetăţean român, fost detectiv la Poliţia Baia Mare – muncă silnică pe viaţă; BERTALAN ŞTEFAN, cetăţean maghiar, fost detectiv la Poliţia Baia Mare – muncă silnică pe viaţă; CZEISPERGER PETRU, de 41 de ani, cetăţean român, pantofar, născut în Cluj – 25 de ani muncă silnică. Şi OSVÁTH ZOLTÁN, de 45 de ani, cetăţean român, zidar, născut în Cluj – 20 de ani de muncă silnică.

Avem antieroi şi de alte feluri…

Cu tot oprobriul pe care-l vom ridica, trebuie să amintim şi de alţi antieroi ai Maramureşului. De exemplu, în 1918, când se unea România, se unea şi Ucraina vecină, estul cu vestul. Atunci au încercat să ocupe Maramureşul, iar în bătălia de la Cămara au fost respinşi şi trimişi acasă. Apoi, a fost acel prefect Ivan Odoviciuc, cel ce a încercat să falsifice un referendum prin care Maramureşul, oricum ocupat de trupe sovietice în 1945, ar fi cerut să se unească cu Mama Rusie… cu URSS de fapt. N-a avut succes, în urma revoltei borşenilor şi a celor de pe Valea Izei ce au ajuns încolonaţi până la intrarea în Sighet şi a fugit. Nu s-a mai auzit de el niciodată. Alt tip de antierou asupra căruia vom reveni este Ostaşul Sovietic, ce are în Maramureş nenumărate monumente, statui, cimitire. Or istoria spune că nu ne-au eliberat decât de ceasuri, virginităţi, horincă, purcei şi grâne. O altă listă nefericită este cea de la CNSAS, a unor antieroi români de această dată, cea a ofiţerilor de Securitate care au semănat teroare printre ţărani când cu Colectivizarea sau a celor care i-au vânat pe partizanii-fugarii din munţi.

În fine, un nonerou!

Unul dintre cele mai nefericite exemple de antieroi de Maramureş este cel a unui…nonerou, inventat de propaganda comunistă. Îl chema Ion Grămadă şi are monument sus pe deal, la Săcel. I-am căutat şi monumentul, şi povestea… Teoretic, el a fost un erou al trupelor M.A.I., a apărut în revistele lor, la monumentul lui făceau pionierii pelerinaje. De ce? “Acolo în vârf de deal era un post de observaţie. Seara, el cu alţi tineri militari mergeau în sat, în Săcel. La fete, la cârciumă. S-o mai şi îmbătat… Când au urcat înapoi spre post, santinela l-o somat. Ăsta, Grămadă, l-o înjurat. Şi cela l-o împuşcat. Asta e una din variante. Cea oficială? Păzeau sondele din Săcel şi viaductul Salva Vişeu, au venit duşmani ai comunismului şi răufăcători şi l-au omorât. Cică ar fi fost sabotată o sondă în acea vreme. Povestea s-a petrecut undeva prin 1957, cred. O altă poveste cu Ion Grămadă spune că erau beţi şi mai furau de prin curţi raţe, ouă, ce prindeau. Unchiu Miculaie o presărat cenuşă şi le-o văzut urmele de bocanci, că sătenii n-aveau aşa ceva, toţi erau cu opinci. O anunţat Miliţia”, ne povesteşte Vasile Grad, de 78 de ani. Care a prins propaganda eroului Grămadă inclusive militar fiind, departe de casă. Evident, am urcat şi la monumentul pseudoeroului. Distrus şi uitat, aşa cum se întâmplă cu eroii inventaţi de propagandă. Şi am mai avea în mânecă o listă scurtă cu antieroi, dar parcă nu e momentul istoric potrivit. De la vecinul Stepan Bandera, la şefi ai Securităţii din Târgu Lăpuş sau la gardieni şi comandanţi ai Închisorii din Sighet. Da’ poate revenim, mai ştii?

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.