Cu bune și cu rele, Țibleșul – izvor nesecat de curiozități!

0
211

Am revenit recent în Munții Țibleș, cu gândul să vedem și să revedem locuri interesante. Speram să vedem și drumul spre munți refăcut, accesibil, iar vestea bună e că se lucra la el, silvicii s-au ținut de cuvânt. Am revăzut două obiective dragi, cu gust amar oarecum, am aflat de alte locuri noi, cu ajutorul montaniardului Ionică Pop. Care ne-a și făcut o listă de curiozități ale Țibleșului. Ce fac din acest munte un popas obligatoriu pentru cei însetați nu numai de cucerit creste, cât de cunoaștere! Iată lista, apoi revenim la obiectivele noastre!

Curiozități de Țibleș

„Năsăudenii îi zic la Bran, Țibleș și la Țibleș, Bran; Sunt trei vârfuri cu altitudinea de 1611 m în județul Maramureș: Copilașu în M-ții Maramureșului, Stogu în M-ții Rodnei și Hudinu în Țibleș; În Munții Țibleș se află cea mai lungă peșteră în gresii din țară și pe locul 7 în lume (Atlasul peșterilor necalcaroase); Asemeni și altor martori de eroziune, în Munții Țibleș se află Casa de Piatră, o formațiune stâncoasă în gresii; O rocă sub formă covă­țită este numită după valea Minghet – gresii de Minghet; Fagurele de Țibleș, andezite cu feldspaţi transformați prin alterare exogenă; În M-ții Țibleș se află o specie de clopoțel, endemică pentru acești munți – Campanula csiblessi; Vârful Țibleș este un nod orografic între cele trei mari depresiuni: Maramureșului, Năsăudului și Lăpușului; Toponimul Țibleș îl mai întâlnim în M-ții Ghiurghiului, vârf cu înălțimea de 1219 m, iar în Maramureș întâlnim hidronimul Țibleș afluent al văii Măgura (Chiuzbaia), iar în Bistrița – Valea Țibleșului; Toponimul Gorgani îl întâlnim din Iran până în Ucraina, având semnificația de movilă, tumul, ridicătură de pământ; Masivul Țibleș este traversat de două galerii: galeria Izvorul Rău -Tomnatec- Baicu și galeria Izvorul Rău – Splai (Cabana Horvat).

Aici s-au găsit cele mai mari cristale de pirită (aurul nebunilor) cu latura de ordinul centimetrilor; Una dintre cele mai joase treceri din Carpații Orientali este Tarnița Fiadului 772 m; Pe Izvorul Rău s-a construit o stație de epurare a apelor de mină care n-a funcționat nicio secundă! Pe Vf. Țibleș 1840 m se află o troiță cu un clopot, călăuză pe timp de vreme rea, pentru turiști; Pe valea Vânători, afluent stâng al Molișetului, se află niște formațiuni din gresie rotunde asemeni roților de moară, de diverse diametre; În Munții Țibleș, fata Mamii Pădurii are o grădină (grădinuță); Ziua Muntelui Țibleș are loc în fiecare an de Sf. Ilie; În Munții Țibleș se găsesc eșantioane de păduri virgine, aflate pe lista patrimoniului natural UNESCO”, enumeră Ioan Pop.

Case de piatră, peșteri dosite

La unele dintre cele de mai sus am tot purces. Casele de piatră ale Bozghii se află pe Valea Minghetului, aproape de drumul ce duce peste munte, spre Botiza. Casele sunt de fapt una, pentru că, ne spune primarul Nicolaie Burzo, odinioară, un TAFist și-a încercat mușchii cu una dintre case. Și a reușit, a răsturnat-o… Dar și cea aflată în picioare, chiar obiectiv turistic și protejată, e în pericol.

Se taie lemn în zonă, sunt aruncate crengi. De Casa de Piatră sunt rezemate fire de lemn, de parcă ar vrea să facă șarpanta casei… Atât ar mai lipsi! Oricum, la baza ei e vatră de foc, cineva a găsit acolo singurul loc posibil unde să facă foc… Primarul însă ne promite că va interveni, să redea locul turiștilor! Mai ales că ar putea fi un frumos „cârlig” de atras miri și mirese la o reală Casă de Piatră, pentru fotoshooting! Dacă tot vorbim de rarități, montaniardul nostru, cu sprijinul localnicilor și cu rangerul Defileului Lăpușului au (re)descoperit o peșteră de care doar se povestea că există, peștera Iederuica. Au regăsit-o! Apoi, pornim spre Țibleș, pe Valea Brazilor, în căutarea impresionantei peșteri Ponorul Jitelor. Am găsit-o și nu prea! Pe platoul de deasupra drumului, unde e, erau 3-4 asemenea locuri gen văi, în fundul căreia poate fi peșteră, toate acoperite de localnici cu crengi și lemne, ca să nu le cadă animalele înăuntru! Nu degeaba îi zice Ponorul Jitelor/Vitelor, nu? Adică o peșteră de nivel european este fără semnalizare, marcaj, ba și acoperită cu lemne. Peștera a fost descoperită în august 1988 de un club de speologie brașovean, are două intrări verticale, apoi lungimea ei este de 640 de metri. Are stalactite din calcit. Nu e o peșteră ca un fir, dimpotrivă, are patru direcții principale, una cu zece galerii, alta cu 13, încă una cu două și una cu patru galerii. Noi n-am văzut nimic din toate acestea, deși aveam la mașină echipament. Pentru că aveam de lucru ore să îndepărtăm lemne și crengi. În fine, deși n-am ajuns la ea, trebuie amintită și Grădinuța Fetei Mumei Pădurii, o formațiune stâncoasă de sub Arcer, superbă, cu floră și vegetație specifică, proprie. Oricum, chiar și aici am găsit de la ciuperci-cucii din familia Amanita, la garofițe, Trei frați pătați sau ciulinul Atropurpureum (Cirsium rivulare), rar de obicei, cultivat și vândut pentru limite de grădini. Aici, poieni întregi, impresionante. Bonus, o urmă de urs, vizibilă, în apropierea Ponorului Jitelor și a unei turme de vaci.
O mai spunem o dată, nu că n-am mai fi spus-o, în cazul Borșei sau al zonei Tătaru-Runcu-poiana lui Dumitru: Abia aici se poate vorbi de „potențial turistic”. Numai că mai avem de învățat multe, în materie de prezentare, de oferit, de ospitalitate. Alții, cu oferte mult mai subțiri, trăiesc din turism. Noi avem obiective și lucruri interesante de ne încurcă. Dar vorba cititorilor noștri, turiștii spun că nu au ce face o săptămână în Maramureș! „Vizitează o mănăstire sau mocănița sau merg la băi sărate și cam atât. E ridicol într-o zonă atât de împădurită și diversă ca relief să nu existe o multitudine de opțiuni pentru turiști”. Cum ar veni, doar atât putem?!?

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.