Vineri seara, pe la ora când se culcă găinile, primesc un telefon de la un prieten scriitor bine conturat, cu izbânzi recunoscute în poezie şi roman. Îmi comunică o stare de îndoială faţă de un editorial de-al meu. În care comentam câteva idei ale economistului Ilie Şerbănescu. Care consideră că România a devenit o colonie, privatizările s-au făcut cu dosul furcii, iar marile companii au pus stăpânire pe ţară. Am avut şi eu niscaiva idei personale. Dar am dorit să pun în faţă gânduri care frământă lumea de astăzi. Faptul că tânărului scriitor – membru al Uniunii Scriitorilor din România – nu i-au căzut pe plac ceva idei din articol m-a bucurat nespus de mult. Am simţit că nu avem, peste tot, o gândire la unison. Că se refuză spusa maramureşeană: cum vine de sus, aşa merge pe fus! Sincer vă spun: duc dorul părerilor diverse. Spuse cu argumente. Aşa mă simt mai cu rost în scris. Şi când cineva nu este de acord cu mine. Fără ură, doar cu gânduri de altă natură. De aceea preţuiesc polemicile care pun în arenă ideile. Dacă tot ne lăudăm că trăim în democraţie, apoi să se vadă! Cred că unanimitatea a fost, şi este, una dintre cele mai nefericite scorniri. Chiar şi în legislaţie. Aşa că părerea telefonică a prietenului Alexa m-a bucurat. Democraţia se măsoară cu jumătate plus unul, de pildă. Îmi doresc un dialog de idei şi în ziar (pe această cale mulţumesc doamnei T.B.T.). Cred că ideile diverse sunt o mană democratică pentru lumea în care trăim. Aşa cred. Aşa că m-ai bucurat, domnule prieten Alexa Gavril! Continuă! Nu te preda. Ideile în dialog au farmecul lor. Îţi dau sentimentul că trăieşti cu folos. Lumea pare mai frumoasă! Şi avem atâta nevoie de frumos sufletesc!
