Recent a apărut la Editura Neuma din Cluj-Napoca o splendidă carte pentru copii purtând semnătura Floricăi Bud. Este vorba despre Darusienii aterizează luni, bine intitulată poveste pentru adulţi şi alţi copii căci ea, asemeni pupei-russa, se arată cititorului enigmatică la orice vârstă este citită. Concepută după canoanele basmului clasic, pliate pe o naraţiune cu accente postmoderne, beneficiază de remarcabilă ilustraţie a tinerei Raluca Fărcaş, elevă la Colegiul ”Gheorghe Şincai” din Baia Mare.
A pătrunde în universul Pădurii Sarcofagia, pe Planeta Extratereştrilor sau pe Maidanul căţeilor înseamnă nu doar a pătrunde în universul magic al copilăriei, ci şi a înţelege adevărate mecanisme sociale ale lumii contemporane bine marcate de personaje negative precum Marica şi Toma Lat (exponenţi ai păturii de jos a societăţii), de personaje ciudate precum Extraterestrul Extru, soţia sa Eta şi copiii Atu, Bria şi Qui (sugestiv prezentaţi ca fiind nişte fiinţe ciudate care vorbesc bine engleza), dar şi de cele pozitve şi cu adevărat umane: moş Saul, bunica Ana, bunicul Nicolae şi Darius Alexandru, cărora li se alătură cei cinci câini a căror viaţă este de fapt leitmotivul basmului.
Lectura cărţii, uşoară la prima vedere, ridică probleme moralizatoare grave. Sunt arătate cu degetul, printr-o fină ironie, vicii precum beţia, şi lenea, şi lumea virtuală căreia îi cad pradă copiii ai căror părinţi nu îşi fac destul timp să comunice cu odraslele lor.
Învăluind totul într-un cald şi permanent dialog cu cititorii, autoarea propune spre lectură acest volum-pledoarie pentru o lume mai bună, capabilă de a iubi necondiţionat oameni şi animale deopotrivă, aşa cum bine reiese chiar din cuvântul către cititor care prefaţează povestea: ”Este prea multă violenţă şi cruzime în lume! – exclamăm mereu. De pe urma ei suferim cu toţii, şi totuşi, adulţii nu fac nimic ca să schimbe echilibrul…Viaţa noastră va fi utilă şi împlinită dacă, din copilărie vom înţelege că întotdeauna există cineva mai mic şi mai neajutorat ca noi, care trebuie ajutat necondiţionat”.
Antoaneta Turda
