ANNABEL LEE
Într-o casă de corali cu luna la geam
Locuia spaima de ore târzii
Lângă chipul ascuns
Al miresei de marmură
Cu sânge negru
Stă scris numele
Preafrumoasei Annabel Lee
Acolo poetul se ceartă cu îngerii
Cu moartea înainte de a fi
Zeiţă cu două trupuri
Printre alge şi peşti
Ceremonia nunţii amânate
Şi foşnetul şalului
Preafrumoasei Annabel Lee
Am lăsat în urmă ţări întinse
Cu vuiet de codru şi mănoase câmpii
Să cobor în regatele mării
Unde veghează demoni şi serafimi
Trupul de gheaţă
Şi steaua mohorâtă
A preafrumoasei Annabel Lee
Drum rătăcit peste munţi tociţi
Păsări mici din peşteri pustii
Din larg vin corăbii cu mirodenii
Pe ţărm poetul narcotic
Aşteaptă sosirea
Într-o noapte cu lună
A preafrumoasei Annabel Lee.
POVARA POEMULUI
Anevoios se scrie poemul într-o ţară departe
E precum a-i căuta prieteni printre străini
Mierea metaforei devine amarul aromelor
Oraşele se prefac că sunt bătrâne
Dar firele de iarbă străpung creierul unui aeroport.
Un obelisc îmi ridică privirea spre cer
în parc mă întâlnesc cu umbra unui veteran
Dintr-un război ascuns.
Regula simplă a puterii este plictisitoare
Nimeni nu înjură – nici măcar crezul poetic
Un fel de conspiraţie între cameristă şi Prometeu.
Străzile sunt pustii
Singurătatea fără paşaport trece prin vama memoriei.
În locul oamenilor au pornit statuile
Să cumpere marfa expirată a veacului.
E iarnă, cuvintele au devenit ovale
Rugăciunile se spun singure în biserici de piatră
Alături, casele ca în Far West
Au ferestre prin care nu priveşte nimeni
Ce ţară e asta, cu uşile deschise
Şi cu un vultur ce a uitat să zboare?
ULISE
Am două oceane sub pleoape
Peşti uriaşi stau sub geam
Ca profeţii. Parcă-mi spun:
Cămaşa aceasta e prea mare
Dăruieşte-o poetului din Nord
Care a cucerit lumea
Plecând dintr-o bucătărie
Cu un bulgăre de sare amară
A dovedit Steaua Polară.
Wilmington, USA, decembrie 2015
