De aproape doi ani, din breasla apicultorilor din Maramureş face parte şi tînăra Raluca Şanta (26 de ani), a cărei pasiune pentru această ramură a zootehniei a fost inspirată de unchiul ei, cu o experienţă de şase decenii în domeniu. Între timp, afacerea ei a progresat, iar acum are în grijă 90 de familii de albine, de la care a reuşit să obţină o producţie anuală de chiar şi o tonă de miere. Sortimentele variate care îi poartă amprenta – de la miere polifloră, de rapiţă, salcîm pînă la cea de tei, floarea-soarelui ori de mană – au atras, în special datorită recomandărilor, o sumedenie de clienţi, iar promovarea va fi sporită, în curînd, şi de o platformă virtuală.
• producţie de aproximativ o tonă de miere
Reporter: De cît timp practici apicultura şi de unde s-a ivit pasiunea pentru această ramură a zootehniei?
Raluca ŞANTA: În curând, se împlinesc doi ani de când munca mea nu se mai desfăşoară într-un birou monoton, ci în natură şi la aer curat. Legătura mea cu albinele nu e una nouă, fiindcă am un unchi care se ocupă cu aşa ceva, aşadar am copilărit printre stupi. De altfel, de la dânsul am preluat efectivul de albine, ustensilele şi, bineînţeles, cunoştinţele. Stupăritul este unul din sectoarele agriculturii cu cele mai vechi tradiţii în România. Am decis că vreau să duc mai departe tradiţia şi să mă asigur că această nobilă meserie nu dispare, iar unchiul meu, având 60 de ani de experienţă în domeniu, mi-a ghidat paşii pentru a pune bazele unei stupine.
R.: Cum ai reuşit să progresezi cu afacerea? Cîţi stupi ai în prezent, ce producţie de miere ai ajuns să bifezi anual?
R.Ş.: Fiindcă am avut parte de sprijinul necesar, progresul este vizibil. Am început cu 40 de familii, iar acum am ajuns la 90. Din păcate, în producerea mierii, vremea joacă un rol foarte important şi nimic nu este garantat. Dacă în anul 2015 am produs 600 kg de miere de salcâm, cu un an în urmă nu am avut deloc. Însă am încheiat anul cu o producţie de aproximativ 1 tonă de miere. Este o cantitate bună, având în vedere faptul că ne-am şi extins cu încă un pavilion apicol.
• “cea mai bună promovare este chiar produsul în sine”
R.: Unde îţi desfăşori activitatea pe parcursul anului?
R.Ş.: În principiu, activitatea noastră se desfăşoară în localitatea Ciocotiş, însă, pentru mierea de salcîm mergem până la graniţa cu Ungaria, iar pentru cea de rapiţă sau floarea-soarelui ne deplasăm în zona Carei – Tăşnad – Oradea.
R.: Ce sortimente de miere produci şi cum îţi promovezi produsele?
R.Ş.: Urmărim să mergem la toate culesurile principale de miere, asta înseamnă miere polifloră, de rapiţă, de salcâm, de tei, de floarea-soarelui şi de mană (de munte), iar cea mai bună promovare este chiar produsul în sine. Consider că mierea nu e doar un produs destinat hranei şi vindecării, ci şi unul care reprezintă frumuseţea, un parfum minunat, o substanţă unică cu proprietăţi miraculoase. Sunt foarte atentă la detalii şi îmi place ca ambalajul să vină în completarea mierii. Oferind o miere naturală şi de calitate, recomandările merg mai departe prin intermediul prietenilor, familiei, cunoştinţelor. Totodată, am creat şi o pagină de Facebook, iar în curând voi avea şi un site.
R.: Beneficiezi de vreun ajutor din partea statului?
R.Ş.: Ajutorul care vine din partea statului e unul minimal. Am avut o încercare de a accesa fonduri europene, însă totul a rămas la nivel de discuţie. Consider că mă număr printre cei norocoşi, fiindcă nu am pornit de la zero şi stupina mea este destul de avansată pentru a mă dezvolta fără sprijin din partea UE.
• în plin proces de schimbare a ambalajului şi prepararea de noi produse
R.: Care sunt avantajele practicării unei astfel de meserii? Dar dezavantajele?
R.Ş.: Avantajele acestei meserii sunt multiple – şansa de a avea propriul business, munca în aer liber şi faptul că îmbini călătoria cu munca. Apoi, îţi organizezi singur activitatea şi eşti singurul răspunzător pentru orice reuşită sau eşec. Ca dezavantaje – aş spune nesiguranţa anotimpului. Iar plimbatul prin ţară, la un moment dat, poate fi obositor. Iar provocarea cea mai mare este dezvoltarea şi menţinerea pe piaţă.
R.: Este apicultura profitabilă?
R.Ş.: Pentru început, pot să spun că investesc mai mult decât câştig. Dar, cu siguranţă, dacă prin apicultură înţelegem mai mult decât miere, poate fi profitabilă şi am convingerea că poate constitui o sursă de venit serioasă.
R.: Ce face un apicultor în această perioadă a anului şi care e următoarea etapă pentru pregătirea producţiei de miere din 2016?
R.Ş.: În perioada de iarnă, stupii trebuie monitorizaţi şi hrăniţi. E momentul în care pregătim echipamentele pentru sezonul următor, în funcţie de ce e nevoie (rame, lăzi etc.). Din lunile martie-aprilie vor începe pregătirile pentru anul în curs. Acest lucru presupune hrănirea albinelor pentru ca stupul să fie puternic, diferite tratamente şi stabilirea unui plan de recoltă.
R.: Care sunt planurile tale pentru dezvoltarea afacerii?
R.Ş.: În viitorul apropiat, doresc să-mi dublez numărul de familii pentru a avea o producţie mai mare şi diversificată. Vreau să ies din tipar şi să ofer clienţilor şansa de a gusta din toate produsele pe care le oferă stupul, fiindcă apicultura este mai mult decât miere. Acum, sunt în plin proces de schimbare a ambalajului (borcane şi etichete) şi prepararea de noi produse cu miere.
