Dacă mai cred că ancorarea României la NATO şi UE a fost răul cel mai bun, asta nu înseamnă că trebuie să mergem legaţi la ochi. Încerc să înţeleg ţesătura lumii în care trăim. Criza, mai mult sau mai puţin reală, ne face dependenţi de cercuri economice, financiare şi politice din exterior. Gândind mai atent istoria, ne dăm seama că asta nu-i o noutate. Când admiram artificiile cu iz de eveniment din Centrul Vechi al Băii Mari, ştiam că vom ceda o parte din suveranitatea României. Eram sfătuiţi să nu intrăm în panică. Regula jocului nu ar fi atât de defavorabilă pentru noi. Că, din contră, vom fi ocrotiţi de bunătatea marilor puteri.
Să o creadă Păcală! Că a năvălit peste noi darul celor puternici fără să dai nimic în schimb. Dacă nu aveam clar o altă variantă a binelui pentru ţară, trebuia să ne mulţumim cu ce ni s-a oferit. Aşa cotizăm şi noi la Banca Mare, se mai întorc în Carpaţi ceva bani prin filtre birocratice şi ni se spune tot timpul că nu suntem capabili să atragem fonduri europene. Multe dintre cele care intră pe teritoriul ţării nu sunt spre binele poporului, ci spre folosul unor vicleni. Doamne, nu se mai curmă pofta de furat!
Între timp, ţări din UE acceptă serioase cedări de suveranitate. Grecia a fost un episod. Acum, criza refugiaţilor este o nouă ocazie de a închide un ochi. Se vrea un nou centru de putere la Bruxelles, rezemat serios pe Berlin. Un articol din Financial Times a avut ecou până în America. Sunt discuţii aprinse, proiecte avansate, prin care capitala Uniunii Europene urmează să creeze o forţă de pază a frontierelor, care să preia controlul graniţelor externe ale Uniunii. Chiar în ciuda obiecţiilor guvernelor naţionale. Presa americană a avut acces la informaţii şi spune că această mişcare ar reprezenta cel mai mare transfer de suveranitate de la crearea monedei unice încoace. Adică, în acest fel, controlul militar asupra graniţelor unor state va fi asigurat de un organism dirijat dintr-un centru suprastatal.
Agenţia care va înlocui Frontex, fără utilitate până acum, va fi cu prerogative sporite. Va putea angaja şi controla propriile forţe ale ţărilor vizate, va avea uniformă proprie etc. Va putea, la cerere, să opereze şi în ţări precum Macedonia şi Serbia, deoarece sunt socotite ţări de tranzit pentru cei care râvnesc la nordul Europei. Mai mult, noua Agenţie va putea deporta persoanele care nu au dreptul să rămână în Europa. Fără a ţine seama de autorităţile acelei ţări. Asta mi se pare cam mult.
Mai este ceva. Noua forţă de pază a graniţelor europene va fi cu ochii pe activitatea forţelor naţionale (câte mai sunt) şi va interveni când va socoti că ceva nu-i în regulă. Proiectul ar fi o încercare disperată de a salva Spaţiul Schengen. Agenţia de pază a frontierelor UE este solicitată de Berlin şi de Paris. Marea Britanie şi Irlanda nu vor participa la acest proiect. Primul stat european în care-şi va exercita prerogativele este Grecia. Ziarul amintit adaugă: Sub pretexte controversate, ei vor să folosească situaţia Greciei pentru a crea un precedent care se poate reproduce în orice ţară. Planul este german. Aşa că ne putem trezi, la Sighetu Marmaţiei, cu ostaşi din alte ţări, să ne apere frontierele.
Despre această forţă s-a mai discutat, îmi aduc aminte, dar s-au împotmolit în obiecţii legate de renunţarea la forţele naţionale. O funcţie de bază a statului naţiune. O armată europeană este o chestiune politică. Care nu este cel mai bun lucru în contextul geopolitic actual. Sună a program antiamerican. Mă întreb, totuşi, până unde poate merge cedarea suveranităţii?
Scumpa de suveranitate din Constituţie!
