Organzaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD) – aceeaşi entitate care realizează faimoasele teste PISA („Programme for International Student Assessment”, în traducere „Programul pentru Evaluarea Internaţionalã a Elevilor”) efectuează, anual, un studiu.
Testul PISA este o evaluare standardizată internaţional, proiectată împreună de către ţările participante, 65 la număr. Testările PISA acoperă trei domenii principale: citire/lectură, matematică şi ştiinţe. În urma procesării şi interpretării rezultatelor din testarea principală, se realizează un profil de bază al cunoştinţelor şi deprinderilor elevilor evaluaţi. Informaţiile (indicatori contextuali referitori la relaţia dintre rezultatele elevilor şi caracteristicile şcolii lor, precum şi indicatori ai tendinţei, ilustrând modul în care se schimbă rezultatele/performanţele elevilor de-a lungul timpului) sunt puse la dispoziţia factorilor de decizie şi a opiniei publice. România a luat parte în Proiectul internaţional PISA începând cu luna septembrie 2000. La testările PISA din 2012, România a înregistrat o medie de 445 de puncte, situându-se sub media OECD, de 494, şi pe locul 45 din 65 de ţări participante. Datele privind cele mai mari salarii de profesor sunt incluse în raportul „Educaţia în 2015”, în care România nu figurează. Un profesor român cu zece ani de experienţă şi gradul întâi didactic câştigă într-un an echivalentul salariului pe două săptămâni al unui profesor din Luxemburg, cu acelaşi nivel de experienţă. Un profesor luxemburghez câştigă în jur de 7.600 de euro pe lună, iar un profesor român ia, în mână, cam 3.400 de euro pe an, adică puţin peste 280 de euro pe lună. De altfel, cel mai bine plătiţi profesori din lume sunt în Luxemburg, ei câştigă aproape 92.000 de euro pe an, în timp ce profesorii români au acum aproximativ 21.600 de lei pe an, salariul brut, ceea ce înseamnă puţin peste 4.750 de euro. Asta în condiţiile în care leafa medie în Luxemburg este de 3.100 de euro pe lună, iar în România, 400 de euro. Diferenţa cu care statul luxemburghez îşi răsplăteşte profesorii, în comparaţie cu cel român, reiese şi comparativ la forţa financiară. Astfel, dacă profesorul luxemburghez câştigă 2,45 salarii medii lunare (3.100 euro), al nostru primeşte exact un salariu mediu brut românesc (1.800 de lei). Analizând discrepanţele salariale, trebuie sã comparãm ºi Produsul Intern Brut (PIB) pe cap de locuitor. Luxemburg este un paradis economic, unde PIB-ul per capita este de aproximativ 110.000 de dolari/cap de locuitor, în timp ce PIB-ul României este de 9.500 de dolari/cap de locuitor. Studiul arată că un profesor în Germania cîştigă anual 60.600 de euro, în Canada – 58.500 de euro, în Australia – 51.600 de euro, în Olanda – 51.00 de euro, în SUA – 50.000 de euro, în Japonia – 37.600 de euro, iar în Finlanda – 37.000 de euro. Performanţele sunt legate şi de salariile dascălilor. Poate cã profesorii ar trebui remuneraţi în funcţie de performanţe, de metodele inovative de predare-învãţare folosite la clasã, capacitatea de a introduce tehnologia la ore, cât şi abilitatea de a atrage proiecte în şcoalã, dar şi sponsori. Nu în ultimul rând, este important modul în care profesorul deruleazã relaþia şi dialogul cu pãrinţii. OECD atrage atenţia asupra legăturii directe între performanţele unui sistem de educaţie şi alţi doi factori: salariile profesorilor şi nivelul de respect de care beneficiază în societate. China este ţara unde profesorii sunt cei mai respectaţi, Israel fiind statul cu cel mai scăzut grad de respect dat profesorilor. Salariile umilitoare ale profesorilor debutanþi au un impact direct asupra selecţiei viitoarelor cadre didactice. Studiul OECD aratã cã sistemele de educaþie sunt într-o continuã competiţie cu alte sectoare similare ale economiei pentru a atrage angajaþi bine pregãtiţi. Nu este suficient ca sistemul de educaþie sã atragã cel mai bine calificaþi absolvenþi de facultate din care sä selecteze cei mai buni profesori, sistemul trebuie sã-i ºi pãstreze. Astfel, programele de formare continuã, provocãrile profesionale, cum se spune, sunt importante în sistemul de educaþie. În Serbia, un profesor debutant are un salariu de aproximativ 350 de euro, în România, tinerii dascãli intrã în sistem cu 250 de euro. Practic, la noi în ţarã, profesorul este vãzut ca un fel de voluntar la oareşce fundaţie sau organizaţie non-profit. Prima reacţie pe care o au oamenii când aud cã eşti profesor este una de compasiune. Sunt şi din aceia care ascund cã sunt dascãli, ca sã evite mila celorlalţi. O „micã problemã de demnitate”. Le e ruşine, fiindcã se simt umiliţi!
Octavian BUTUZA
