La Biblioteca judeţeană „Petre Dulfu” din Baia Mare pot fi văzuţi, zi de zi, o mulţime de elevi, de studenţi, de intelectuali etc. care caută în cărţi date, informaţii, documente necesare aprofundării cunoştinţelor pentru pregătirea lor şcolară, universitară, profesională. Ori, pur şi simplu din a gusta din mierea lecturii unei cărţi, prin împrumutul acasă.
Autorul romanului „Numele trandafirului”, unul din cei mai renumiţi creatori de lume academică italiană şi mondială, Umberto Eco, care s-a stins recent din viaţă la 84 de ani, afirma: „Cine nu citeşte, la 70 de ani parcă a trăit doar o singură viaţă: pe a lui. Cine citeşte, parcă ar fi trăit 5.000 de ani”, iar Internetul? „A dat dreptul la vorbă imbecililor”:
Aşadar, lectura, cititul cărţilor este „vitamina vieţii” înţelepţite.
În depozitele Bibliotecii „Petre Dulfu” se află circa 900.000 de volume de bibliotecă. Această „catedrală a cărţii” – cum au botezat-o mulţi cititori culţi şi nu numai din ţară, ci şi din străinătate – are legitimaţi circa 50.000 de cititori.
Cititorul – în sala de lectură, împrumutătorul de cărţi pentru lectura sau documentarea acasă etc. – are o enormă obligaţie de a se înfrupta din cărţile înscrise în fişa sa, studiindu-le cu grija şi gingăşia cu care îţi vezi de lumina ochilor.
În pofida acestei minime obligaţii am întîlnit recent – şi ar fi bine să fie un act barbar izolat – un JAF CRIMINAL în „ISTORIA ROMÂNILOR”, vol. VII, tom I, apărută la Editura Enciclopedică, Bucureşti 2003.
Un infractor incult – se află şi din aceştia în lumea cititorilor – a devastat pur şi simplu Capitolul XII privind „Mişcarea pentru Unirea Principatelor”. Infractorul în cauză a tăiat – ca în codrii jefuiţi ai României! – imagini cu membrii Comitetului unionist din Iaşi, cu Comisia de informare a puterilor garante, cu fruntaşii unionişti (Cuza, Costache Negri, Kogălniceanu etc.). Mai barbar, a rupt din tratat şi şase pagini etc.
Acest volum din tratatul de Istorie a românilor a fost frecventat de circa 50 de cititori din 2004 pînă în prezent. Unde l-ai putea găsi pe acest barbar criminal în puzderia de cititori, în marea lor majoritate manifestând o grijă deosebită în mînuirea şi păstrarea cărţilor împrumutate pentru scopurile dorite (studiu, cercetare, îmbogăţirea orizontului de cunoaştere, plăcerea lecturii etc.)?! Ce pedeapsă ar merita acest „soi de infractor-cititor”? Lăsăm şi la latitudinea miilor de cititori ai Bibliotecii „Petre Dulfu” să se pronunţe!
Spre luare aminte, închei cu reflecţiile profunde ale înaltului ierarh Justinian, arhiepiscopul Maramureşului şi Sătmarului – el însuşi autor a peste 20 de titluri de carte, ctitorul renumitei Biblioteci (cca. 40.000 de cărţi) de la Mănăstirea Rohia – care afirma în „Cuvîntul ierarhului” (Graiul MM, 18.03): „Cartea. Gîndurile scriitorilor, ca toate gîndurile mari, ca toate paginile serioase ale cărţilor bune – (şi în jaful de mai sus chiar este vorba de o „carte nu bună, ci extrem de bună”!) – sînt crîmpeie din sufeltul celui care le-a creat şi de aceea aceste gînduri se citesc cu sfială şi nu într-o fugă vulgară, ca o reclamă ieftină şi banală”.
