Dureri înăbuşite

..Plângem, da, că ne prea doare / Ne-amintim de-o zi cu soare… Versurile citite -şi reţinute – prin liceu mi se par nimerite pentru starea mea de acum. Subiectul este sârmos şi te poate răni pe tine însuţi, cel care te-ai decis să-l ţii în mână. Asta mai ales că sârma în cauză este vizibil ghimpată şi dispusă să provoace sângerări.
Să fiu mai direct. Ne amintim de acele zile însorite, pe când primarul de Baia Mare – Cătălin Cherecheş, la el mă refer – ne provoca interesul, entuziasmul şi chiar aplauze pentru modul în care înţelegea să-şi onoreze votul primit din partea noastră. Tânăr, inteligent, dăruit binelui public, priceput în a lăsa loc de bună ziua pentru cei de aproape ori de departe, iată cum l-am perceput eu.
Dar a intervenit ceva care ne-a surprins pe toţi suporterii lui dezinteresaţi. În aşteptarea alegerilor locale, pentru Cătălin Cherecheş a devenit activ doar trecutul. Ceva din trecutul său apăsa zdrobitor asupra prezentului şi mai ales asupra viitorului său. Privat de libertate, luat dintre noi şi forţat să privească cerul prin gratii de fier, fostul nostru primar este dat cu un dos de palmă de la manşa de la care pilota urbea de pe Săsar şi determinat să renunţe la tot ce ştia atât de bine să facă: gospodărirea de calitate, cu gândul la cetăţeni şi la ziua de mâine. Cum s-a văzut, băimărenii n-au ezitat să se situeze alături de Cătălin, cel ştiut de ei, de primarul de până acum, pe care ei şi l-ar dori în continuare la cârma treburilor publice.
Sunt aici unele lucruri ce merită lămurite, pentru a nu deforma în vreun fel sensul real al lucrurilor. Mersul la urne l-am făcut noi toţi, în cunoştinţă de cauză. La intrarea în cabina de vot, cunoşteam situaţia cu totul specială în care se află candidatul nostru. E drept, nu ştiam şi nu ştim încă decizia instanţei în ce priveşte Dosarul Cherecheş. Asta este treaba judecătorilor şi nu cred că cineva s-ar grăbi să desfigureze hotărârea instanţei. De aceea mă despart de cei care interpretează rezultatul electoral de la Baia Mare drept unul polemic, exprimat în contrapunct cu atitudinea instanţelor statului de drept. Cetăţenii au ieşit din casă în acea duminică pentru a-şi alege primarul. 70% au gândit la fel, au ales cea mai bună variantă din ce li s-a oferit! Consider cu adevărat o bilă albă, pentru Cătălin Cherecheş rezultatul în favoarea sa la scrutinul din 5 iunie a.c. Şi rămân alături de el.
Pe de altă parte, procesul aflat pe rol, în care este implicat domnul Cherecheş, este de competenţa justiţiei, iar eu, locuitor al oraşului Baia Mare, am dreptul să-l urmăresc cu toată atenţia, să-mi spun părerile. Dar nu am dreptul de-a mă amesteca în desfăşurarea lui. Sigur, îmi doresc o judecată dreaptă. Cred că masivul vot pentru Cherecheş la primărie, chiar în circumstanţele date, invită şi acolo, în instanţă, la un plus de responsabilitate din partea tuturor. Dar sentinţa o dau oamenii Legii şi trebuie să-i lăsăm să lucreze. Ce vor hotărî, avem de văzut.
Asta nu mă ajută să sufăr mai puţin când ştiu ce dură este soarta cu un om pe care îl respect pentru rezultatele muncii sale. Sufăr, da, căci mă prea doare, vorba poetului. Îmi tot amintesc de acele zile cu soare când lumea îl privea cu încredere, cu respect, cu speranţă. În aşteptarea unui verdict corect din partea celor ce servesc Legea, constat cât de greu îmi este să duc cu mine aceste dureri înăbuşite, care mă stânjenesc ceas de ceas.

Nicolae BUD