Nu cred că în politică se practică umorul. Şi dacă am împărtăşi această idee dincolo de crusta lui se ascunde un adevăr care te pune pe gînduri. Aşa s-a întîmplat cînd am auzit că un deputat din partidul lui Putin a declarat: „Vom cumpăra toată Bulgaria!” Dacă afirmaţia ar putea părea hazlie vine argumentul deputatului rus: „Deja am cumpărat jumătate din coasta Mării Negre”. Conform Consulatului general al Rusiei în Bulgaria, citat de cotidianul Sega „Cetăţenii ruşi au cumpărat 500.000 de locuinţe în Bulgaria”. Cu adevărat bulgarii se tem că ruşii, care au cumpărat proprietăţi imobiliare în ţara vecină ar putea deveni, mai devreme sau mai tîrziu o forţă politică a ţării. Deci totul s-ar întîmpla pe cale democratică (vorba vine!). Cine este îndrăzneţul deputat? Este jurnalist de meserie, se numeşte Piotr Tolstoi şi este nepotul marelui romancier rus Lev Tolstoi. Fac o mică incursiune în biografia autorului romanului „Război şi pace” în 1854, în timp ce era înrolat a fost transferat în armata dunăreană. Şi locuieşte timp de cîteva luni la Bucureşti. Tînărul ofiţer descrie astfel Bucureştiul: „Sînt năucit. Un oraş mare şi frumos. Obligaţia de a te prezenta la opera italiană şi la teatrul francez.” Cu ce a comparat Tolstoi oraşul de pe Dîmboviţa nu ne-a spus. Cert este că spre sfîrşitul vieţii, marcat de mizeria în care trăia poporul rus (el avea titlul de conte) doreşte să se refugieze în Bulgaria. N-a mai reuşit să o facă deoarece moare în mica gară Astopevo. Citindu-i Jurnalul (tradus de Janina Ianoşi) poţi constata că „sălbaticul neam Tolstoi”, cum era numit în înalta societate din Rusia, a lăsat o complexă semnificaţie în politica Rusiei, în istoria militară, în literatură şi artă. O nepoată a lui Tolstoi, cîntăreaţa de operă Marina Robescu a murit în urmă cu doi ani la Sibiu. Des intervievată de jurnalişti Marina Robescu a povestit despre originile sale de viţă nobilă, despre ramurile genealogice ale familiei sale. Familia sa are o bogată experienţă alături de ultimul ţar al Rusiei Nicolae al II-lea Romanov asasinat de bolşevici la ordinul direct al lui Lenin în anul 1918. Despre cum a ajuns în România, cu alt prilej. Cert este că a fost o apreciată cîntăreaţă de operă, dar în vremea comunistă a fost nevoită să se angajeze secretară la o şcoală de tractorişti apoi contabilă la un liceu sibian. Să revin la năstruşnicul deputat rus. Afirmaţiile sale nu au fost tratate cu umor. Premierul bulgar Borisov s-a arătat iritat: „Bulgaria nu este de vînzare. Aşteptăm de la instituţiile oficiale ruse să-şi exprime poziţia”. Zecile de mii de proprietari ruşi de vile şi apartamente sînt socotiţi ca armă colonială. Ministrul Sănătăţii al Bulgariei recunoaşte că ruşii au cumpărat nu numai litoralul ci şi o parte din partidele politice bulgare. La o şedinţă de guvern premierul bulgar a spus: Ne-a supărat acest domn Tolstoi, cu acele aberaţii rostite. Dar asta este treaba lui. Bulgaria are 1300 de ani şi nimeni în acest timp nu a vîndut-o. Au existat mulţi trădători în istoria noastră iar noi plătim pentru acele trădări”. Fostul prezentator de televiziune, acum deputat din partea partidului lui Putin, a încercat să dreagă afirmaţiile care au supărat lumea politică bulgară. Spunînd că a fost o glumă care nu conţine nimic ofensator la adresa bulgarilor. Dar nu a uitat să reamintească prezenţa masivă a ruşilor pe piaţa imobiliară bulgară. Se vede că umorul nu poate funcţiona în politică. Mai ales cînd se poartă de la stat la stat. Încolo, această poveste cu ruşi şi bulgari poate avea învăţăminte şi pentru România. Că şi la noi s-a cumpărat masiv. Ne putem întreba: se poate cumpăra o ţară? Fără umor.
