• Corespondenţă specială din SUA de la Viorica PÂRJA •
Ceea ce părea de neconceput s-a produs. Cel căruia nimeni nu-i dădea nicio şansă, socotindu-l o glumă bună a republicanilor, a devenit cel de-al 45-lea preşedinte al SUA. Donald Trump a câştigat bătălia cu extraordinara maşinărie de vot a democratei Hillary Clinton. Pe care doar puţină lume nu o vedea la Casa Albă. Şi, totuşi, deşi americanii spun că nu le place xenofobia, rasismul, misoginismul, vulgaritatea şi câte nu i s-au spus lui Trump în campanie, l-au preferat. Nu toţi, e adevărat, dar câştigătorul ia tot. Şi Trump a luat.
Al doilea Brexit! Ce magnitudine! Priveam marţi noaptea New Yorkul, care strălucea măreţ, şi-mi venea în minte pamfletarul Thomas Paine, care ajungea la Philadelphia pentru a agita spiritele împotriva coroanei britanice. Aproape de Clopotul libertăţii stă cartea lui, “Common Sense” (Bunul simţ), în care încuraja dobândirea independenţei tinerelor colonii cu arma în mână. Un lucru e cert: lumea s-a schimbat. Iar instrumentele sociologice par a fi depăşite. Spirala tăcerii îşi spune cuvântul şi modifică fundamental votul final.
Şocul e prea mare pentru a trage concluzii. Şi nu tot ce se spune în campanie se întâmplă ulterior. De altfel, în discursul său de învingător, Trump n-a mai ameninţat-o pe Hillary cu procuratura, ci i-a mulţumit pentru munca depusă. Este timpul să redevenim o naţiune unită, spunea Trump; vom reclădi visul american; le vom da slujbe milioanelor de americani; ţara noastră va fi din nou măreaţă! Sunt promisiuni care plac celor care l-au votat, dar nu sunt crezute de susţinătorii doamnei Clinton. Care trăieşte a doua înfrângere. În 2008 cu Barack Obama şi în 2016, cu Donald Trump.
Primul său discurs după înfrângere a fost emoţionant şi îndelung aplaudat de susţinători cu ochii în lacrimi. Nu l-a mai acuzat pe Trump şi a spus că speră să fie un preşedinte bun.
Din ianuarie 2017, în biroul oval va fi imprevizibilul miliardar. Analiştii reiau acum istoria discursurilor şi angajamentelor lui, ca şi listele de posibili înalţi oficiali şi consilieri ai săi, de care depinde foarte mult ceea ce se va întâmpla la Casa Albă. Gândesc şi măsura în care politica externă va fi dată vicepreşedintelui. Pentru că e vorba despre un enorm mecanism administrativ al Americii care poate modera schimbările politice, viteza şi amplitudinea lor, dar mai mult ca sigur nu poate limita energia şi voluntarismul lui Donald Trump.
Azi noapte, Trump, înconjurat de entuziaştii săi susţinători, părea mai calm şi le spunea tuturor republicanilor şi democraţilor că e timpul să fie un popor unit. Deşi 7 din 10 americani cred că alegerea e greşită. Trump a declarat că va fi „preşedintele tuturor americanilor” şi a catalogat campania pe care a dus-o drept „o mişcare incredibilă”, condusă de mulţi oameni muncitori, „de toate rasele” care îşi doresc un viitor mai bun. Trump a ţinut să sublinieze faptul că America are un potenţial mare şi că fiecare american va ajunge să îl cunoască.
Ce putem spune astăzi despre ce va fi în viitor? Doar câte ceva din ceea ce am auzit în campanie: întoarcerea Americii spre sine, spre nevoile şi aşteptările americanului de rând, răsturnarea şi reformarea sistemului politic şi a establishment-ului, zgâlţâirea fundamentală a regulilor corectitudinii politice, şi să sperăm că şi a bunului simţ şi a decenţei, limitarea rolului global pe seama preocupării crescute pentru America.
Dacă SUA vor fi preocupate mai mult pentru reaşezarea politicii interne şi nu vor juca vizibil şi eficient şi la nivel global, pentru nimeni nu va fi bine.
Începând cu Barack Obama, continuând cu speakerul Congresului şi cu toţi actorii politici importanţi, toţi încearcă să liniştească spiritele, să calmeze sentimentele negative dar şi entuziasmul. Regulile democratice nu vor fi abandonate.
Cum se vede România? E ceaţă mare. Într-o Europă care se clatină, cu voturi cruciale în Franţa şi Germania anul viitor, cu Brexitul la uşă, aşteptăm să vedem ce va face principalul nostru partener de peste Ocean, care are nevoie de timp pentru a-şi recalibra propriile nevoi de acasă.
Din păcate, însă, tumultul global nu aşteaptă.
