Miezul nopţii dintre anii 2016 şi 2017 a adunat circa o mie de băimăreni, mai ales tineri, în Centrul Vechi al municipiului reşedinţă de judeţ – pe un ger tăios (am văzut cîteva fete în fustă scurtă şi cu capul gol).
Rari sînt băieţii care poartă căciulă, ei au preferat să se apere de frig cu vin fierbinte cumpărat de la tarabă, pus în pahare de plastic. Ar trebui interzis acest obicei, polietilena în contact cu lichidul cald degajă dioxină, o substanţă toxică. Majoritatea băimărenilor şi-au adus de acasă şampanie, cu pahare cu tot, iar alţii au pocnit dopul în aer şi au băut direct din sticlă. Cu o jumătate de oră înainte de miezul-nopţii, pe scenă a urcat trupa „Gaşca de acasă”, chitaristul „viteaz” era în tricou cu mînecă scurtă! Pragul dintre ani a fost feeric, pe cer au urcat zeci de lampioane luminoase, iar focurile de artificii aruncate spre boltă au ars multicolor deasupra Pieţei Libertăţii, am uitat de răceala gheţii trecînd prin talpa subţire a pantofilor. Momentul a durat mai bine de zece minute, culminînd printr-o explozie uriaşă, care a coborît sub formă de cupolă multicoloră peste întreaga piaţă. Petrecăreţii mai gros îmbrăcaţi au mai rămas în piaţă, să se bucure de iluminatul ornamental, copacii sînt încărcaţi cu beculeţe luminoase, iar pe sub crengi, s-au aşezat îngeri cu aripi gata de zbor şi cerbi încornoraţi, peisaj apreciat pentru amintirile fotografice. Selfiurile cu tija telescopică nu miră pe nimeni. Patinoarul a fost plin de tineri şi copii, cîţiva talentaţi, figurile reuşite fiind semn că ar fi nevoie de un patinoar acoperit. Noi am luat-o spre casă pe jos, atenţi la gheţuşul de pe trotuar. Prea puţine firme şi prea puţini gospodari au curăţat gheaţa din dreptul imobilelor. Aproape jumătate sînt cetăţeni corecţi, le mulţumim frumos, altfel am ajunge la spital, nu la masa de revelion, cu ficat de raţă din Franţa (primit cadou), icre negre din Ucraina (10 lei un borcan de contrabandă), ciorbă de burtă, păstrăv de Nil, udate cu fine de cognac Hennessy (mai plăcută la gust este pălinca de pere puturoase, îmbătrînită) şi vin de Cicîrlău, pe care prietenii îl preferă, fiind gratuit. Ne-am făcut urări, scurte, ca la români. În alt fel ar trebui să fie cina dintre ani, un prilej de a comunica starea fericită în care ne aflăm. Să promitem că ne vom bucura în noul an de ceea ce ne poate bucura (paradoxul ni l-a transmis prietenul Ioan din Cluj, telefonic). Sutele de mesaje trimise şi primite ne-au întărit impresia că doar împreună putem trăi – dar gheaţa de pe trotuar şi coaja de pe suflet trebuie curăţată de fiecare în parte…
