O întrebare frecventă în aceste zile de început de an: Cum ai petrecut? Răspunsurile sunt dintre cele mai spumoase. Fiecare cu detaliul picant, pus în centrul atenţiei. Cum în aceste zile nu am escaladat Gutâiul, nici nu am fost martor la explozia şampaniei de la Onceşti, petrecerea domestică de la un an la altul nu prezintă interes.
În schimb, am avut răbdarea să înregistrez palpitaţiile politice care au prefaţat intrarea în 2017. Între cozonacul cu nucă şi formarea noului guvern român, distanţa a fost foarte mică. Mulţi colindători au fost deranjaţi de atitudinea monosilabică a preşedintelui ţării, atunci când a refuzat desemnarea doamnei Sevil. Apoi, domnul preşedinte a ocolit orice regulă de protocol, când a fost de acord cu noul premier. Parcă eram la un joc de bingo.
Cuvântul succes a fost cel deschizător de cale spre formarea executivului. În comparaţie cu energicul predecesor de la Cotroceni, actualul locatar a ales drumul cuvintelor simple. Parcă ar zice: jos cu birocraţia. Cei conectaţi la pulsul ţării sunt suficient de contrariaţi. Nici gălăgia nu ne-a făcut bine, dar nici muţenia nu ne este adecvată. Nici noi nu ştim cum ar fi mai bine. Poate calea de mijloc. În situaţii de importanţă naţională, preşedintele ar trebui să fie mai ferm, mai explicit, pentru a risipi tensiunile.
Recunoaşteţi că de sărbătorile Crăciunului, când cu amânările, v-aţi cam enervat. Noi, cei mulţi, şi cei care nu l-au votat, vrem să ştim cum gândeşte primul om al ţării, cum cumpăneşte o situaţie sau alta. Au fost exprimate mai multe voci: preşedintele are vocaţia de a întreţine un fals mister, o atmosferă ocultă, dăunătoare pentru un spirit deschis, curios, cu dreptul de a fi informat.
Nici Dragnea nu s-a lăsat mai prejos. Puteau fi convocaţi cei mai abili vrăjitori, că nu ghiceau numele. Cei doi lideri ai alianţei, al treilea nu s-a auzit, nu s-au domolit. Băţoşi nevoie mare, cu apucături ultimative, mergând până la suspendarea preşedintelui, au colorat plaja politică la cumpăna dintre ani. Dragnea, pe bună dreptate mai vocal ca Tăriceanu, a vrut să ne spună că el este puterea. El va face jocurile executivului. Şi asta a spus-o în faţa românilor, în prezenţa premierului desemnat.
Cetăţeanul din mine nu s-a simţit confortabil când premierul a fost pus în umbră. Domnul Dragnea, dar numai el, ştie cum e cu programul de guvernare. Ceva ne-a spus şi nouă, pas cu pas, atunci ce mistere mai conţine acel program? Uimitor (poate involuntar) cum seamănă preşedintele ţării cu preşedintele pesedist. Nu am uitat cu câtă insistenţă îşi dorea Iohannis un guvern al lui. Nu a fost să fie. Dragnea, fără nici un complex, a preluat ambiţia prezidenţială: partidul sunt eu! Vanitate de Teleorman! Sper să-i scadă orgoliul egocentric.
Deşi nu-mi displace să aud idei limpezi, ferme, asumate, despre drumul ţării, am fost învăţat în ultimii ani să cred în domnia legii. Nu în domnia trecătoare a unuia sau altuia. Sper ca domnul cu pricina să ştie că România are o climă temperat-continentală. Aşa ne-ar sta bine şi în politică. Tot s-a alcătuit, ieri, cabinetul Grindeanu. Deocamdată s-a lăsat să se înţeleagă că Dragnea se va implica serios în guvernare. El fiind omul cu luneta. Într-un fel are dreptate. Programul de guvernare este ambiţios. Cetăţenii au votat masiv. Cine va răspunde pentru şchiopătarea lui: partidul sau guvernul?
Vom trăi şi vom vedea. Cât m-aş fi uitat în curtea noastră politică, nu am putut rămâne indiferent că trecerea în noul an a fost însângerată în unele părţi ale lumii. De la Istanbul la Bagdad. Apoi, vicepremierul Ungariei, în loc să-şi bea şampania în tihnă, se ocupă cu avertismente şi la adresa României. După 1 Decembrie, zău, e cam mult, stimaţi vecini! Încolo, urez românilor, oriunde s-ar afla, să fie laolaltă şi în 2017. Petrecerea în noul an poate fi şi o lecţie de unire.
