Amintind un vers al lui Ion Iuga, prietenul Marin Slujeru este cel mai discret Poet din Nord. Îl ştiu de multă vreme, de aceea spun că Marin lustruieşte ideea lirică până devine sămânţă roditoare. Şi încolţeşte în orice anotimp liric, deoarece autorul poartă tot timpul cu el acel humus prielnic pentru cultivarea poemului. Poetul este un maestru al organizării tăcerii în creuzetul căruia se alcătuieşte o gramatică lirică care îl individualizează. Morala poetică: să exprime multe în puţine cuvinte. (Gheorghe PÂRJA)
***
dintr-odată toamna,
nimic de făcut –
năruindu-mă, dis…,
întruchipez o viaţă din trecut
DIALOG
sunt singurul client din restaurant
„colega zice că se simte bătrână
la 24 de ani!
ce să zic eu, la 40?”
– îmi spune chelnerul
în dimineaţa de iarnă
– „sau dumneavoastră,
la şşş…?” ,
îmi zic
NOAPTE DE IARNĂ
orbecăind pe după geamuri ( afară aşternută neaua ) /
dansând prin lumini,
am venit şi noi, să luăm durere şi vină
pe faţa noastră aleargă un zâmbet nelalocul lui
– noi, neaua de dedesubt, Doamne
PREZENŢE
prietenul înaintează prudent pe gheaţa de pe trotuar
înalt, aplecat, cu picioarele lui de sticlă
( irelevant că a murit de mult)
……………………………………………………………………
sac de oboseală & uşoare satisfacţii,
autobuzul de seară mă poartă de de la servici’
( blazată absenţa-mi )
***
dimineţi albe –
mai dispare câte-un fulg,
dintre cei uşori
***
dimineţi albe –
nu muri, prieten fulg,
atât de uşor
***
s’-adună-n blana-i,
să strângă ce căldură
– crăiţă, iarna
***
amintirea mea –
cuminte, în scrinul tău
cu levănţică
***
grăbit, la cafea
pe vechea scurtătură
– ce lungă şi ea
***
primăvară, ani – trafic în înteţire, vuind şoseaua
Marin Slujeru
