Ar trebui să mergem mai des la banchete, e sezonul nunţilor şi invitaţiile se ţin lanţ. Sîntem oameni statornici şi încurajăm întemeierea de familii, îi susţinem pe tineri să intre în viaţa societăţii. Cu gîndul la nunţile de altădată, în şura golită de uneltele agricole, mergem acum la restaurant şi acceptăm schimbarea, cu relele sale, pentru că dreptul la viaţă de familie nu poate să aştepte, ţelul comun fiind bunăstarea viitoarei generaţii. Nunţile sînt necesare şi doar nuntaşii mulţi le face eficiente!
Însă nu e vorba doar de partea financiară (importantă şi ea), ci mai ales de eficienţa acestui eveniment la care în trecutul nu prea îndepărtat se aduna întregul sat – şi aşa ar trebui să se întîmple, dacă dorim ca familia să rămînă la baza societăţii. Dacă nu, vom accepta uniunile civile, părăsind simbolistica nunţilor ca ritual şi obicei străvechi, de care sîntem legaţi prin fire incredibil de multe.
Copilul primeşte după naştere un nume, nu există nici un om nebotezat, adică cineva să nu-i fi pus un nume. Azi, din exces de zel, îi atribuim două sau chiar trei nume. Cu toţii ţinem cont de numele de botez şi ne confundăm cu acesta. La un moment dat, fetele acceptă ca, în cadrul nunţii, să-şi schimbe numele de familie, să renunţe la o parte din identitatea lor şi prin căsătorie să capete o alta. Are loc o bulversare în sufletul fetelor cerute de soţie şi dezordinea se cere reordonată în cadrul unui ceremonial de redenumire în actul de identitate semnat de ofiţerul de stare civilă (de regulă, primarul), confirmat prin jurămînt în faţa preotului din biserică, după ce au loc ritualurile de încoronare şi rotire de trei ori în jurul mesei, toate în faţa martorilor. În cele din urmă, are loc banchetul de 1-2-3 zile, condus tot de un om, la ţară numit staroste, la oraş, organizator de nunţi.
Este evident că o parte din misterul şi farmecul nunţilor tradiţionale se pierde în favoarea imaginii uniforme de opulenţă, însă şi organizatorii de nunţi respectă în mare etapele rituale. Starostele este poetul care prin recitări dă nume evenimentului, îl transpune din real în imaginar, îi atribuie valoarea de cunoaştere. Cu vorbe rimate, starostele conduce nunta de la dezordine (cei doi tineri locuiesc în case diferite), la ordinea de a-i uni ceremonial. Mai întîi are loc cerutul miresei, taberele stau faţă în faţă, cu poarta gospodăriei între ele, gata să se încaiere verbal. Mireasa iese îmbrăcată în alb, plînge în batistă, iar mama şi surorile bocesc şi ele. Muzicanţii accentuează tragismul, cerîndu-i miresei să-şi ia ziua bună de la grădinuţa cu flori din faţa casei şi de la porumbeii de pe streaşină. Mestecenii tineri de pe alee şi baloanele colorate se mişcă în vînt, o hipnotizează pe mireasă şi nu mai ţine cont de nimic atunci cînd îl vede pe mire cu buchetul de flori în mînă şi cu inelele de aur strălucind sub razele soarelui, aşteptînd-o. Cedează, ştie că renunţă la familia ei, la numele ei, pentru o familie nouă, pe care o începe cu acest prim pas. Este flatată, se simte regină, are cunună pe cap, subţire la mijloc şi pură ca floarea de hiacint.
Nuntaşii de azi merg direct la restaurant, dar de fapt ce e mai important s-a petrecut în poartă, acolo s-a întîmplat dezordinea pe care primarul şi popa o dirijează spre ordine. La masa festivă, se întîmplă un ceremonial de comuniune şi fericire totală (cum să-i spui altfel?) pe care îl duc la îndeplinire starostele şi nuntaşii – pregătirea miracolului conceperii. Mergem la nunţi şi să stăm pînă la momentul culminat al numirii noii familii, armonizînd bucuriile spirituale cu cele trupeşti. Alături de celelalte simboluri (florile pline de polen din braţele miresei, dansul nupţial, băutura ce dă furie şi extaz, muzica exaltantă, poezia vizionară a starostelui, perechea de porumbei sloboziţi să zboare liber, darul de zestre pe covorul ţesut cu fluturi, nuntaşii şi naşii adunaţi în jurul mesei, toate o fac pe mireasă să cedeze şi să accepte noul nume de familie. Lacrimile sînt de bucurie şi poporul spune că aşa se îngroaşă spicul din holdă şi se îngraşă pruna…
• Să aibă casă de piatră Cristian Fandli (nepotul meu din … Franţa) şi Maria Gabriela (Munteanu) din Cicîrlău!
