Cu ceva vreme în urmă, l-am asemuit pe Liviu Dragnea cu un actor italian. O distinsă doamnă mi-a atras atenţia că nu prea am dreptate, ea fiind fascinată de cel mai intens albastru al ochilor lui. Apoi, Franco Nero nu şi-a dorit să fie numai actorul frumos, dorit de toate femeile, ci să devină un actor serios, unul adevărat. Ceea ce s-a întâmplat. De atunci nu mai folosesc asocieri pripite, de grija doamnelor care sunt mult mai pricepute la frumuseţi. Aşa că am revenit la acel Liviu Dragnea sibilinic cum i-o cere politica. Dragnea crede în ce spune de aceea şi ezitările, neîmplinirile i se sparg în cap. Apoi, nu prea are mână la oameni. Cum n-a avut nici la Sorin Grindeanu. Să-l instalezi în scaun dăruindu-i crini albi ca după şase luni să arunci după el cu flori de mină asta nu prea seamănă a pedagogie politică. Deocamdată nu pricep în ruptul capului de unde i s-a tras alungarea fostului premier. Păi nici asta nu-i dreptate! Dumneata mă pui în jilţ, dând dovadă de intuiţie politică, eu cad şi nu ai nici măcar o remuşcare. Cel tare merge mai departe, cel slab se întoarce la Timişoara. Adevărul se va afla cine ştie când. Acelaşi domn Dragnea ni l-a ridicat pe Mihai Tudose în locul lui Grindeanu şi a scormonit muşuroiul din Guvern. Cine este domnul Tudose? Acum i se zămisleşte statuia. Antrenorul de volei din perioada liceului i-a făcut un portret încurajator. „Când îl vezi la televizor, Mihai pare aşa mai mutulică, mai greoi. O să vedeţi ce o să se dea la miniştri! Ţinea să fie obiectiv, se comporta egal cu toţi cei din clasă şi din echipă. O să bage curent în ei!” Antrenorul a ţinut să precizeze că Mihai nu le are cu băutura dar fumează mult. Fragil profil! Apoi eu unul care am urmărit îndeaproape viaţa politică nu prea am auzit de Mihai Tudose. Aflu că a fost parlamentar care nu s-a remarcat cu nimic în cele cinci mandate pe care le-a avut în forul legislativ. Imediat după nominalizare a ieşit la iveală că a fost conferenţiar la Academia care dă doctorate şi cui nu-i trebuie. Un bun cititor a sesizat ţara că lucrarea de doctorat a lui Mihai Tudose miroase a plagiat. Cu repeziciune omul a renunţat la titlu ca să astupe gura presei. Care sunt meritele sale ca să fie acum premier? Nu l-am văzut niciodată avansând o idee, contrazicând opoziţia. Poate a fost un parlamentar activ în comisii, dincolo de uşile capitonate. Această presupunere nu îmi dă certitudinea că Mihai Tudose va fi un bun premier. Va apela, colo spre seară, la Liviu Dragnea pentru a-i explica cum stăm cu programul de guvernare. Se pare că domnul Sorin, cu experienţă în administraţia publică a ieşit din sfera de influenţă a preşedintelui. Şi a plătit cu funcţia. Actualul premier nu m-a convins nici când a fost câteva luni ministru. Deputatul de Brăila, după atâtea mandate, nu s-a făcut remarcat nici măcăr printr-un îndemn. Poate mă înşel eu şi are dreptate antrenorul de volei: „O să bage curent în ei. Apropo de faţa lui posacă şi ridată. Mereu a avut o fizionomie severă”, a completat antrenorul. PSD va încerca să-şi îndeplinească faimosul plan de guvernare. Atacat din toate părţile. Deocamdată creşterea nivelului de trai este sigură la etajele superioare ale societăţii (instituţiile de forţă, justiţie) pentru oamenii de rând li se potriveşte legenda bobului de piper. Acum e mic, cândva va fi mare. Ruptura socială este extrem de mare. Se mişcă salariile şi pensiile, dar cresc preţurile. Energia urcă serios. Şi piaţa este piperată. Unde sunt fondurile structurale? De ce s-a schimbat guvernul? Unii spun că se ascund poticnelile şi lipsa de realism a programului de guvernare. Eu nu am auzit în toată lumea că un lider de partid să-şi execute propriul guvern. Tăriceanu este pe post de balama care susţine uşa. Nu uit aptitudinile cu orice preţ a lui Dragnea pentru putere. Se află la a doua încercare. Actualul guvern cred că este lipsit de energie. De la învăţământ la agricultură. „Dar o să bage Mihai curent în ei”, spunea antrenorul. Deşi ni se flutură un program de guvernare, am sentimentul că este speculată conjunctura nu perenul. Se vede cu ochiul liber calificarea modestă a celor care ne conduc. Acest viciu doare. Închei cu o spusă: „Nu-i aşa că lumea asta se încăpăţânează să fie frumoasă şi interesantă în ciuda a orice?”.
