Ne aflăm în faza de schimbare a sistemului de colectare a deşeurilor menajere şi industriale. Acele “gropi de gunoi” vor fi înlocuite cu depozite ecologice. Cetăţenii trebuie să se adapteze la noua cerinţă, dacă dorim să trăim civilizat şi să nu ne fie ruşine cînd avem oaspeţi!
Statul implementează un sistem în fiecare judeţ, cu fonduri europene, care va fi pus în funcţiune în acest an, după opiniile optimiste. Va trebui să lepădăm obiceiurile proaste, de la aruncarea ambalajului pe jos, pînă la abandonarea deşeurilor de construcţie pe malul rîului.
În Baia Mare, acţiunea a început cu separarea gunoiului menajer în fracţiile umed şi uscat. “Umed” înseamnă biodegradabil, gunoiul de origine biologică – pe înţeles, tot ce putrezeşte. Fac excepţie hîrtia şi cartonul, adunate într-un container separat, împreună cu ce e de metal. Un alt container este destinat pentru deşeurile de plastic, laolaltă cu cele de polietilenă (încă nu am ajuns să separăm capacele separat de doze, ca în alte ţări avansate). Separat se adună sticla spartă, însă în oraş mai rar vezi aşa ceva. Dacă aveţi un teanc mare de ziare, predaţi-le la o firmă de colectare – venitul justifică transportul. Şi 100 kg de deşeuri metalice adunate în garaj trebuie duse la firma celor trei R. În sate, colectarea separată încă n-a început, gospodarii aruncă în tomberon tot “gunoiul”.
Va fi greu să ne convingem singuri că ar fi cu mult mai bine pentru toţi să selectăm deşeurile pe categorii, în containere diferite: hîrtie+carton, metal+plastic, sticlă, materiale biodegradabile. Dacă am face aşa ceva, practic n-am mai arunca nimic la “gunoi” şi nu am avea de plătit nici un leu, ci am primi bani pentru materialele reciclate, iar gunoiul compostabil l-am folosi ca îngrăşămînt (în grădina de legume şi în livada de lîngă casă).
Sistemul românesc întîrzie, nu sînt terminate investiţiile (staţiile de transfer, sortare şi tratare mecano biologică), nici celula de depozitare de la Sîrbi (terenul este instabil, acum se fac studii geologice pentru fixare), iar prima licitaţie pentru angajarea unui operator judeţean a fost anulată (în 2016). Urmează a doua licitaţie, cu evaluare şi toate cele, poate dura un an.
Teoretic, tariful de colectare trebui să fie de 300 lei/tonă, conform studiului de fezabilitate, dar pot să apară cheltuieli în plus, cum este aceea cu depozitele temporare. Există semne bune, pentru fiecare tonă de deşeuri recuperate vom primi un bonus de 1.000 lei, deci serviciile de salubritate n-ar trebui să fie mai scumpe dacă cetăţenii ar fi conştiincioşi şi ar selecta deşeurile. Fiecare gospodărie ar urma să primească sau să îşi procure un compostor şi mai multe containere pentru materiile reciclabile, pe categorii. Legea deşeurilor prevede că plăteşte în plus cel care nu respectă colectarea selectivă.
Sistemul de management al deşeurilor este un proiect naţional, inspirat şi finanţat de Uniunea Europeană. Pot fi aduse îmbunătăţiri, dar este viabil şi de înţeles, românii se vor adapta dacă au bunăvoinţă. Dacă nu, vor plăti de zece ori mai mult, după deviza că poluatorul suportă cheltuiala. Sancţiuni foarte mari vor fi date pentru cei care nu respectă mediul în ce priveşte deşeurile rezultate din industrie, inclusiv a deşeurilor lichide (precum uleiul uzat de motor, de floarea-soarelui). Resturile de construcţie sînt a doua mare problemă, deoarece Maramureşul nu are o staţie de tratare, cu recuperarea pentru alte folosinţe (UE ne-a dat termen 2023 pentru a îndeplini această cerinţă).
Ne este ruşine să chemăm pe cineva acasă, deoarece pe strada noastră şi pe lîngă bloc se află mizerii, iar cei care le aruncă nu sînt sancţionaţi, deci o fac mereu. Ţara nu va fi curată niciodată dacă nu ne vom educa în acest spirit ecologic şi dacă nu vom lua măsuri de disciplinare a cetăţenilor neatenţi cu igiena publică!
