6 august 1917 a fost ziua celei mai frumoase victorii a Armatei Române în timpul luptelor din Primul Război Mondial, împotriva armatei germane. O secvenţă a acestei încleştări a avut loc atunci când, pe neaşteptate, armata germană a generalului August von Machensen a atacat regimentul 32 Infanterie, care în acel moment se afla în repaus după ciocnirile anterioare cu armata germană. Militarii români au fost surprinşi în cămăşi, făcând baie în apa Siretului. Soldaţii românii s-au apărat cu înverşunare şi vitejie, cu baionetele, îmbrăcaţi numai în cămăşi, iar în urma unor lupte grele şi sângeroase, au reuşit să învingă forţele germane.
De atunci, acest episod a devenit legendar, purtând numele de bătălia cămăşilor albe. La această manifestare de omagiere a ostaşilor români care şi-au sacrificat viaţa pentru libertatea neamului românesc, în 6 august 2017, au participat zeci de mii de oameni, din aproape toate colţurile ţării. Din informaţiile pe care le am, au lipsit românii din vestul ţării. Eu am fost singurul prezent din judeţul Maramureş, spre exemplu. De peste Prut, din frumoasa Basarabie, au participat mulţi tineri care sunt membri în Mişcarea Unionistă „Tinerii Moldovei”. 
Ei activează în cadrul Platformei Mişcării Unioniste „Acţiunea 2012”. De asemenea, preşedintele României, preşedintele Senatului, preşedintele Camerei Deputaţilor şi prim-ministrul României au fost de faţă la solemnitate. Au fost prezenţi şi reprezentanţi ai Corpului Diplomatic acreditaţi la Bucureşti, printre ei şi ambasadorul Rusiei. Platforma Unionistă „Acţiunea 2012” a organizat deplasarea unui număr de aproximativ 500 de persoane din Bucureşti, Galaţi, Brăila, Timişoara, Alba Iulia, Bistriţa, Iaşi, Cluj, Bacău,Vrancea şi Baia Mare – o persoană – adică subsemnatul. Din Moldova de peste Prut, au sosit 5 autocare şi zeci de autoturisme, care au adus sute de persoane dornice să participe la comemorarea acestui act de curaj şi vitejie al armatei române împotriva cotropitorilor. Persoana care a ţinut drapelul cu stema României este o româncă ce locuieşte de 20 de ani în Spania. Aceasta mi-a mărturisit că a venit deoarece s-a simţit obligată de conştiinţă să participe la această comemorare a soldaţilor căzuţi pentru apărarea ţării. La fel, un domn de alături, român plecat în SUA, „pribeag” şi el de zeci de ani, a simţit nevoia să fie alături de unionişti la acest eveniment.
La sfârşitul manifestării, s-au tras salve de tun, iar pe cerul senin au apărut două escadrile MIG 21 Lancer, care au survolat zona. Acesta a fost semnalul care a pus capăt manifestării de excepţie ţinută în memoria celor căzuţi pentru apărarea patriei.
Ioan CIOCIAN
