Nu-i tare fain, dar nu mă pot abţine! Doar vă reamintesc faptul că politrucii de azi sunt o categorie socială care nu se pricepe la nimic din întregul noian de profesiuni şi meserii şi, tocmai din acest motiv, se ocupă de politică! Politrucii sunt acele personaje care n-au citit nimic mai mult ”decât” numerele tipărite pe bancnotele de euro, contractele de cesiune de acţiuni de la diversele firme sau extrasele de cont. Şi din aceste considerente, dar şi din cele ce ţin de tupeul obraznic, dorinţa de imagine pe sticlă, a fi ”şulfe”, a minţi în mod firesc ca atunci când respiră şi, mai ales, de a şti să lucreze în haită, aidoma hienelor când simt prada, ei da, pentru toate astea Ei se autointitulează politicieni.
Dacă li s-ar aplica şi lor testul PISA, acela care măsoară gradul de analfabetism funcţional, procentul de 46% în care se încadrează tineretul român, cu siguranţă ar sări binişor de 60%. Nu-i întâmplător faptul că meseria de politician nu este prevăzută în COR (Clasificarea Ocupaţiilor în România). Să-mi fie cu iertare, dar noi i-am făcut ceea ce sunt, aşa că de ce ne mai mirăm?!
De ce atâta obidă aruncată asupra amărâţilor de politruci? Pentru că tare ne mai face plăcere să-i criticăm pe alţii, dar să nu uităm că ei sunt de-ai noştri, ne reprezintă, vorba aceea veche: fiece popor îşi merită conducătorii pe care-i are! Apoi este necesar să fim realişti: politrucii nu permit oamenilor de valoare să intre în tagma lor! Pentru cei preocupaţi de monetarism reamintesc legea lui Gresham, potrivit căreia moneda rea o scoate din circulaţie pe cea bună. Nu cumva ne-a cuprins prea tare mirajul vestului, într-atât că anestezia ce ne vine pe sticla TV ne paralizează raţiunea?!
În toamna trecută, dar şi atunci când pietrele crăpau de frigul iernii, poporului român i se promiteau şi se legiferau pe bandă: marea cu sarea, viaţă paradisiacă într-un dolce far niente (salarii, ajutoare, pensii, facilităţi etc.), ca gesturi ale recunoştinţei faţă de eliberarea permisului de accedere la frâiele puterii. La început de an, preţurile bunurilor de consum erau bune şi stabile, pe fondul unei inflaţii de 0,1% (ianuarie 2017), iar cu banii primiţi în plus de la politruci, ”boborul” a trecut la consum, en gros şi en detail.
Ei, dar din iulie 2017 s-a scumpit energia cu 8%, operaţiune care dă un bobârnac de 5 procente tuturor preţurilor care valorizează bunurile industriale, dar şi serviciile, încă din primele zile. Apoi, prin diverse mecanisme, scumpirea facturii sare binişor de 12% (factura totală = preţul de achiziţie a energiei electrice + tariful de distribuţie + transport + sistem + furnizare + contribuţia pentru cogenerare + certificatele verzi + acciza + TVA). Faceţi un calcul şi vedeţi ce obţineţi! Asupra omului de rând efectul este mai mare de 14 %, cu minus pe buzunar, ca efect al sumatizării consumului intern şi a undei de propagare din industrie şi servicii.
Banii românului se mai duc şi pe vacanţe, că de, vara-i pentru distracţie. Vine toamna (Schimbarea la Faţă a trecut!), iar consumul populaţiei scade încet dar sigur, cu cel puţin 7%, cu impact ireversibil asupra ritmului de creştere economică. Fără investiţii, o creştere economică, care va să zică, nu există ! Mai mult, cei care susţin un astfel de model economic produc o mare prostie politică, cu ”P” mare de tipar; politrucii noştri nu se află doar sub semnul unui singur ”P”, ei sunt şi perseverenţi. Efectele scumpirii energiei alimentează de pe acum un proces inflaţionist aflat pe un trend crescător: în iulie rata inflaţiei era de 1,3%, cu un plus de 1,2 % acumulat pe 6 luni. Înspre iarnă (decembrie) se va atinge uşor nivelul de 2,2%, cu toate că specialiştii de la BNR cred(!) că va fi 1,9%.
Pentru orice salariat, inflaţia este dăunătoare, conducându-l lent înspre sărăcie, dar poate avea şi efecte pozitive, pentru investitori. Astfel, într-o strategie economică gândită raţional şi realist, o rată a inflaţiei de 2% are capacitatea de a stimula investiţiile, cu condiţia ca băncile să crediteze economia la un cost rezonabil. Dar băncile din România se află încă (!) în recesiune financiară şi au pierderi mari. Aşa li s-a explicat politrucilor noştri, şi ei cred tot ce le spune tov. Isărescu, bancherul matusalemic cu morgă de finanţist. Băncile spun un adevăr, dar pe jumătate. Băncile au înregistrat pierderi importante, în perioada 2008-2011, datorită transferurilor de capitaluri înspre societăţile-mamă şi se tânguiesc amarnic de lipsa de sprijin din partea statului român (un împrumut de la FMI ar fi binevenit dacă o parte însemnată le-ar reveni şi lor, aşa cum s-a întâmplat în 2009, atunci când a fost angajat împrumutul de 19 miliarde dolari, aprox. 17,2 miliarde euro). Băncile au contabilizat pierderile la pasive stabile, sufocante şi nevandabile (a se citi garanţii aferente creditelor neperformante!). Dacă băncile nu vor credita economia (şi nu o vor face!), inflaţia va eroda economiile şi consumul, pentru că investiţiile private, fără o susţinere a creditului, sunt aproape imposibil de realizat, iar deciziile pentru investiţiile publice sunt apanajul politrucilor, cei cu litera ”P” pe frunte.
Ce se doreşte oare prin intenţia de a modifica mecanismul de încasare şi plată a TVA- ului, prin Trezoreria statului? O imixtiune a statului în gestiunea de cash-flow a sectorului privat? O încălcare flagrantă a principiilor de funcţionare a TVA-ului? ”P”-ul îi marchează profund, tare şi direct pe politrucii-guvernanţi, iar ei nici măcar nu ştiu asta!
Vai, câtă tristeţe!
Conf. univ. dr. ec. Vasile BÎRLE
Pentru mai multe analize marca Prodatacons, urmăriţi paginile economice ale cotidianului „Graiul Maramureşului”, accesaţi http://www.prodatacons.ro sau vizitaţi pagina oficială de Facebook Prodatacons.
