Statele europene au modificat legile pensiilor (unele au crescut şi vîrsta de pensionare), pentru ca veniturile colectate în bugetul Casei Naţionale de Pensii să fie cel puţin egale cu cheltuielile şi sistemul să nu intre în colaps. După modelul altor ţări din UE, Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale lucrează la o nouă Lege a pensiilor, care va fi supusă dezbaterii publice (acuzăm modalităţile inechitabile de calculare a pensiilor). Guvernanţii au datoria să corecteze nedreptăţile apărute în sistem, cu riscul să-i nemulţumească pe unii.
Calculele arată că numărul real al pensionarilor este de 3,2 milioane, dacă nu-i luăm în calcul pe cei 1,6 milioane de pensionari sociali şi de boală. Plata acestora din bugetul social al statului ar fi o soluţie ca fondul de pensii să iasă pe plus. Eliminarea discrepanţelor dintre pensii, de 1 la 50, ar fi o altă cale de a echilibra sistemul. Introducerea principiului contributivităţii pentru absolut toate categoriile de pensionari din sistemul public ar mări veniturile.
Este nevoie ca legea să respecte regulile financiare. Pentru aceeaşi contribuţie, pensia ar trebui să fie egală. Pensiile speciale să fie eliminate, deoarece nu sînt drepturi de securitate la vîrsta la care omul şi-a epuizat forţa de muncă. Datorită acestor tantieme nejustificate, fondul naţional unic pentru asigurări de sănătate din excendentar a devenit deficitar.
Nu ştim ce vor face guvernanţii, dar sperăm că vor concepe o lege cu articole mai puţine, care să clarifice în primul rînd obligaţiile şi drepturile contribuabililor. Ambiguităţile introduse prin cele peste o sută de modificări ale legii vechi au creat un blocaj şi ambiguităţi ce permit unora să ia două sau chiar trei pensii…
Rolul principal ar trebui să-i revină Ministerului de Finanţe, care poate asigura doar 57-58 de miliarde de lei pe an. Prin urmare, trebuie impusă regula că nu va fi cheltuit nici un leu mai mult. Într-o lege bazată pe contributivitate, pot beneficia doar cei care au contribuit şi nu mai mult decît au contribuit. Doar Universul a fost creat din nimic, şi nici acela!
Un alt punct controversat ar fi acceptarea ca plaja dintre pensiile mici şi mari să fie restrînsă, astfel ca pensiile mici să crească cu ceva mai mult în valoare absolută faţă de cele mari. Această deviere de la principiul contributivităţii n-ar trebui să fie permisă, deoarece contrazice esenţa sistemului.
Reformarea pensiilor se poate face pe baza unor principii clare şi predictibile. Principiul solidarităţii poate să funcţioneze şi în sistemul public, dacă bugetul de pensii este pe plus. Guvernul actual a plafonat pensiile speciale şi cîteva mii de profitori au ieşit pe loc. Oricît de mult i-am respecta pe cei „speciali”, rămîn tot profitori ai legii pensiilor de lux.
Justiţia socială este o componentă a politicii, însă nu-i suficient ca de acum înainte să nu mai fie posibil să te pensionezi la 45 de ani cu pensie specială de 35.000 de lei. Sistemul public unitar este cea mai bună garanţie că va rezista pe mai departe, pînă la privatizarea totală a pensiilor, cu apariţia conturilor individuale şi posibilitatea de a moşteni soldul nefolosit.
Ce ne vom face cu cetăţenii mai puţin harnici, care în viaţă preferă expedientele. Vom fi solidari cu ei, nu-i lăsăm să moară de foame, le oferim o masă pe zi la cantina socială, un pat la azilul de noapte, dar în nici un caz nu le alimentăm viciile.
În aceste condiţii, mărirea pensiilor ar fi hazardată, ar putea creşte doar dacă veniturile Casei Naţionale de Pensii ar creşte. Noua Lege de aceste criterii financiare echilibrate trebuie să ţină seama. În caz contrar, profitorii sistemului vor încasa tot 3.300 de lei pe lună, iar cei care au contribuit nu se vor plînge de pensia de 1.300 de lei!…
