Fiii satului
Despre destinul amar al satului ne simţim datori să vorbim din nou. Da, este o realitate, vorba poetului, că satul ,,strânge lumea tot mai rar… să-ngenunche-n iconar, lângă îngeri cu stihar” şi de aceea vă chemăm să aprindem împreună flacăra credinţei pentru neam şi veşnicie.
Spre folosul nostru duhovnicesc, vă provocăm la o întoarcere în timp, cu aproape 2000 de ani, poposind în măreaţa cetate a Ierusalimului, ce urma să fie dărâmată, pe la anul 70 d.Hr. de către romani, fără să mai rămână din aceasta, precum s-a profeţit „piatră pe piatră”.
Într-o după amiază însorită, în timp ce, pentru necredinţa conducătorilor, Iisus părăsea mâhnit cetatea sfântă, ucenicii privesc spre aceasta cu duioşie şi mai ales sunt impresionaţi de strălucirea Templului. În faţa acestei admiraţii a ucenicilor, Fiul lui Dumnezeu, cunoscătorul tuturor tainelor timpului, se manifestă profund uman şi cu multă tristeţe le prevesteşte căderea Ierusalimului din lipsa credinţei în unitatea salvatoare: „Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci şi cu pietre ucizi pe cei trimişi la tine (…).
Revenind la timpul nostru, avem nădejde în bunătatea lui Dumnezeu de a revărsa har peste oamenii şi fiii satului, risipiţi în îndepărtate zări, pentru a putea sta împreună şi a preveni pustiirea.
Constatarea cuiva care are proprietatea cuvintelor, că în ultimii 50 de ani au dispărut din Deseşti un număr de 39 de case şi au fost construite doar 9 case noi este mai mult decât îngrijorătoare. La momentul de faţă, un număr de 47 de case sunt locuite de o singură persoană vârstnică şi care probabil în mare parte se vor adăuga caselor nelocuite din Deseşti, în număr de 71. Numărul familiilor din Deseşti care au fost destrămate prin divorţ este de 33. Un număr foarte mare de persoane singure (peste 30), care par a nu mai avea voinţă să-şi întemeieze o familie.
Tinerii virtuoşi care se formează în şcolile urbane nu se întorc să ţină pe umerii lor satul. Migraţia sezonieră pentru integrarea profesională este un alt fenomen care duce în timp la ruperea legăturilor cu satul natal. Iniţiativele antreprenoriale ale satului angajează în câmpul muncii un număr extrem de mic de persoane. Nu există speranţe pentru politici minimale de dezvoltare economică, pentru atragerea unor investitori sau măcar pentru corecta gestionare a averii satului, care nu este deloc sărac. Şirul necazurilor care determină destinul amar al satului poate continua, cu foarte multe aspecte relevante.
Această sumară radiografie a satului Deseşti din ultimii ani arată o gravă suferinţă, care necesită tratament susţinut în vederea salvării. Nu este timp de odihnă, somnul conştiinţei din lumea satului astăzi îi ameninţă existenţa.
Cine să ne spună ce este de făcut? O poate face Biserica? Cine este Biserica cu slujitorii ei? Poate să stea Biserica deasupra cu grija de a nu se murdări cu noroiul lumii?
Biserica este comuniunea noastră şi a strămoşilor cu Hristos şi cu sfinţii. Prezenţa lui Hristos în lume nu a stat în niciun fel turnată în anumite tipare sociale. Hristos nu s-a dat după lume, nu a vrut să-i fie pe plac în orice fel. A biruit însă lumea cu ajutorul crucii, al umilinţei până la moarte şi în locul fricii a semănat speranţă şi mai ales putere prin har.
Fiecare neam are locul lui geografic şi spiritual. Aici a fost vatra celor ce nu se temeau de moarte, căci ştiau că viaţa lor nu se sfârşeşte odată cu lumea. Şi ca să poată supravieţui, acest neam trebuie să ţină de locul lui. Fii ai satului din îndepărtate zări, întoarceţi-vă la izvor, pentru a vă potoli setea fiinţei.
Neamul dăinuie în timp şi peste timp prin generaţiile sale. Acestea pot obosi şi se pot risipi. Generaţiile trec şi totuşi fiinţa neamului rămâne. E posibil ca generaţiile să nu îşi asume neamul şi acest lucru se întâmplă când se smulg rădăcinile din pământul sfânt, slujit cu sângele strămoşilor şi atunci se pierde consistenţa şi puterea spirituală. Într-un astfel de timp, popoarele vegetează şi se îmbolnăvesc. (…)
Fiecare om este purtătorul unei tradiţii. Eul fiecărui om conţine pământul, istoria şi tradiţia neamului său. Prima trăsătură a istoriei este esenţa ei spirituală. Omul se înveşniceşte prin neamul său şi lasă urme peste faţa pământului ce-l poartă. Felul de a simţi, a gândi şi a acţiona se fixează în neam în tipare durabile.
Astăzi suntem încă pe pace şi, din fericire, nu armele aduc însingurarea pruncilor. Se poartă, însă, o luptă nouă cu nevoile vieţii, iar victimele ei sunt, din nou, mai întâi copiii. Aceştia duc dorul crunt, al tatălui sau al mamei, plecaţi câte unul sau amândoi, pentru o pâine mai bună, dar cu umilinţă câştigată în negre înstrăinări.
Rostul nostru este să strigăm când se apropie marea primejdie de fiinţa neamului. Biserica, alături de şcoală, trebuie să construiască caractere care să poată sta împotriva vânturilor de la asfinţit. Octavian Goga, citat de Mitropolitul Andrei în cartea sa ,,Mai aproape de Hristos”, în veacul său cerea mobilizarea elitelor culturale şi îndemna spre neuitarea rădăcinilor: ,,Şi acum, iartă-mă şi nu te supăra pe mine, dacă fără a-ţi cere un răspuns stau şi mă întreb care este credinţa dumneatale, mult lăudat intelectual al naţiei mele? Când ai pornit de acolo din căsuţa de la ţară şi te-ai dus la şcoală mai ziceai Tatăl nostru, seara, şi visai cu iele şi pricolici. Duceai în suflet moştenirea din bătrâni: o candelă care lumina în taină şi îţi lumina drumul. Dar ţi s-a risipit moştenirea asta. S-a spulberat zi de zi şi fărâmiţat în cale ta. …Nu găsiţi că ar trebui făcut ceva pentru a ne salva tineretul, dându-i dascăli luminaţi, care, în şcolile secundare, să-i înveţe credinţa în Dumnezeu şi preoţi cu guri de aur, care să le cuvânteze? Fiindcă aşa suntem noi astăzi, noi nu ştim ce vrem şi nu ştim unde mergem”.
Suntem puternici doar dacă stăm împreună. Cine vrea să ne stăpânească are interesul de a ne vedea sfâşiindu-ne, dezbinaţi în tabere, ducând războiul cel dintre noi. În inima noastră aveţi loc toţi. Nu e nimeni în plus. Biserica nu are pe nimeni de pierdut. Pe cel ce se zideşte pe sine în afară, doar îl vom plânge şi ne vom ruga pentru întoarcerea lui ca să nu se piardă. În Biserică suntem egali, fraţi în Hristos.
Nu vă bateţi păstorul, ca să nu se risipească turma!
Preot paroh Ioan ARDELEAN, Parohia ortodoxă Deseşti
Programul manifestării
Parohia Ortodoxă Deseşti şi Asociaţia Culturală „Nichita Stănescu”, în parteneriat cu Primăria şi Consiliul Local Deseşti, îşi propun, ca de sărbătoarea Hramului Bisericii monument UNESCO „Sfânta Parascheva”, 14-15 octombrie 2017, să aibă loc şi prima ediţie a „Fiilor satului”. Manifestare care să aducă împreună deseştenii de pretutindeni. Satele Deseşti, Mara şi Hărniceşti trebuie să-şi regăsească, împreună, identitatea şi viaţa autentică.
Locul naşterii ne cheamă, de oriunde am fi răspândiţi prin lume, însufleţiţi de duhul sărbătorilor, de chemarea rădăcinilor. E de datoria celor care s-au născut, au învăţat, sau trăiesc în cele trei localităţi ale comunei Deseşti să reînvie interesul pentru viaţa locală şi pentru sat, să se apropie mai mult unii de alţii, să nu uite trecutul şi să se gândească ce lasă generaţiilor viitoare. Din program:
Sâmbătă, 14 octombrie
Orele 15 – Primirea invitaţilor la Casa parohială
Orele 16 – Slujba vecerniei şi Tedeum
Orele 17 – Conferinţele de la Deseşti, ediţia I: Comuna Deseşti, încotro – Căminul Cultural. Participă criticul de artă Radu Boroianu, alături de personalităţi ale culturii din Maramureş: dr. Ioan Marchiş, conf. univ. dr. Gheorghe Mihai Bârlea, conf. univ. dr. Delia Suiogan, prof. univ. dr. Petre Dunca, arh. Laura Zaharia, dr. Ilie Gherheş, dr. Maria Pop.
Orele 19 – Joc în sat – O lecţie de demonstraţie cu Ansamblul Folcloric Naţional „Transilvania”.
Duminică, 15 octombrie
Orele 9,30 – Slujba Utreniei
Orele 10,30 – Sfânta Liturghie
Orele 12,30 – Vernisajul Colecţiei „Artă şi Solidaritate” 2017 – Căminul Cultural
Orele 16 – Spectacolul generaţiilor: Coconii Deseştiului (instructor Ileana Matus); Tinerii satelor; Armonia adulţilor. Îşi dau concursul: Ghiţă Pârja şi Marinel Petreuş, Măriuca Verdeş, Vlăduţ Roman, Victoriţa Sas, Daiana Ţânţaş, Alexandra Tiran, Florentina Codrea.
Recital: Grupul „Iza”.
E timpul să stăm împreună şi să ducem mai departe lumea satului.
