Noi sîntem oameni paşnici! Ne preocupă scumpirea mărfurilor, dreptatea în lume, cinstea, învăţătura la şcoală, sănătatea. Ne întîlnim cu bucurie, ne căutăm pentru a nu fi singuri, ne petrecem sărbătorile cu evlavie şi iubire de aproape. Noi sîntem oameni buni! Avem instituţii de curăţare de ticăloşie, plătim slujbe de duminică să nu ne fure hoţii, rîdem de cei care se împiedică pe locul drept pentru a ne argumenta buna dispoziţie. Noi sîntem oameni cuminţi! Cînd dormim, nu cerem de mîncare. Sîntem eroi ai timpului nostru. Pun rămăşag că puţini dintre noi ştiu că nu departe de noi mor zi de zi oameni. Conflictul generat de agresiunea militară din Estul Ucrainei primeşte toate caracteristicile unui război lung. Aici moartea a intrat în obişnuinţa cotidiană. Moartea la purtător se numeşte o carte a Irinei Petraş în care se sugerează chiar această inseparabilă însoţire a vieţii cu moartea. Cărţile despre moarte nu poartă o aplecare macabră, ci o limpezire a gîndului cu moartea la pîndă, dar şi visul nemuririi. Ne complacem într-o melancolică tihnă. Moartea reală, moartea cu sînge, moartea pornită din ambiţii ticăloase este brodată cu ură. Am urmărit un film în care eroina principală era moartea din vecini. Aici în proximitatea României, se vorbeşte despre răpiri, asasinate la comandă. Pentru toate acestea se antrenează trupe speciale ruse. Citesc comunicate din buricul Europei. Îngrijorări, dar şi eforturi de negociere. Serviciul de informaţii al Ucrainei a publicat date „de speriat ale asasinatelor la comandă şi răpirilor executate de către serviciile secrete ruse pe teritoriul ucrainean”. Războiul ruso-ucrainean cuprinde din ce în ce mai mari spaţii şi vizează pe toţi duşmanii Rusiei. Sînt liste cu nume şi prenume de oponenţi ai Rusiei ucişi mai ales cei care luptaseră ca voluntari în Estul Ucrainei.
Ce zic americanii despre acest conflict care paradoxal este crud, dar parcă se vrea dat uitării. Foarte puţine imagini vin dinspre linia frontului. Moartea acolo se vrea uitată. Aflu că din punctul de vedere al SUA, responsabilitatea pentru ocupaţia din Donbas revine Rusiei. Care are comanda şi controlul în aşa numitele republici populare Doneţk şi Luhangk. Unde rata morţii de partea ucraineană este de un om la 2-3 zile, iar cea a răniţilor este triplă. Războiul merge mai departe. Domnul Iulian Chifu, preşedinte al Centrului de Prevenire a Conflictelor, aduce în atenţia opiniei publice date dureroase despre oamenii din aceste teritorii, iar noi ştim atît de puţin. Conflictul din Ucraina are toate datele unui război lung care, cum spuneam, se vrea un război uitat, unde moartea unui om are preţul unei ţigări. Nici atît, cîteodată. Ucraina tinde să semene cu Siria, care nu are un acord de pace, dar nici încetarea focului nu este respectată. Ba se vrea a fi pus în practică un şiretlic rusesc care ar da de furcă celor care doresc liniştea în această zonă. Se vrea acreditarea ideii de a camufla trupele de ocupaţie ruse în trupe de menţinere a păcii. Este ce a dorit Rusia să facă în războiul de pe Nistru, dar nu a reuşit. Dacă ar reuşi machiajul ar spori menţinerea separatismului din Donbas. Adevărul este că se poartă un aprig joc de şah în această zonă. Rusia lui Putin crede că are o misiune imperială. Propaganda de la Kremlin este extrem de bine înfiptă în zonă. Aşa că populaţia din regiune într-o proporţie mare visează refacerea Uniunii Sovietice. La fel ca doctorul Frankenstein, care încerca să creeze un monstru, Putin va eşua. Dar în acţiunea lui riscă să provoace daune uriaşe. Este limpede de ce informaţii dispun cetăţenii care mor zilnic după un calendar straniu. Acolo se moare parcă cu seninătate. Dar tot moarte crudă se cheamă. Am scris acest text în oglinda unei lacrimi cu date suficient de fragile, dar cu convingerea că moartea oamenilor nu poate fi lăsată în nepăsare. Moartea din vecini ne priveşte direct în ochi. Oare pentru ce mor acei oameni? Care-i miza sfîrşitului? Uitarea memoriei înseamnă moarte. Poate patriotismul este un răspuns la spaima de moarte. Să nu uităm, războiul este lîngă noi! Măcar atîta să ştim. La noi e bine, dar vine iarna.
