Maramureşul la Centenar

Marcarea unui veac de la Marea Unire nu se face în pripă nici cu o sută de serbări populare. Este atît de profund momentul acela şi atît de rîvnit astăzi să se destrame încît trebuie repede să devenim un popor extrem de serios şi de responsabil pentru ziua de mîine. A noastră în primul rînd. Să fim extrem de serioşi şi implicaţi în Centenar. Cei care nu se împacă cu istoria aduc Coroana la Cluj. Fiecare trebuie să ne dăm seama ce a însemnat 1859 pentru români. O capodoperă a gîndirii politice. Cel mai inteligent act realizat de români în toată istoria lor, dubla alegere a lui Cuza, spunea acad. Răzvan Teodorescu. Apoi a fost războiul pentru independenţă. Şi în sfîrşit momentul Unirii din 1918, care făcea parte dintr-o suită a unirilor în Europa. Dar nu uităm vrerea interioară a neamului românesc. Marea Unire – apogeul unei istorii milenare. Trei proiecte de ţară şi două generaţii au dus la Marea Unire. Generaţia de astăzi putem marca profund acel act astral al românilor? La această întrebare s-a răspuns în zilele trecute la Întrunirea Comisiei Centenar sub egida Consiliului judeţean. Vicepreşedintele Ioan Doru Dăncuş a conturat proiectele – peste 50 – care s-au adunat din teritoriu. Am luat la cunoştinţă de cîteva dintre ele. Am spus şi repet: nu manifest nici un interes faţă de vorbe ori de planuri de activitate înaintate la cei de sus. Ne-am complăcea într-o batjocură naţională, dacă nu am lăsa în urmă semne reale, adevărate, cu durată legate de acest eveniment. Va trebui să punem în drepturile lui sănătoase cuvîntul naţionalism. A făcut istorie şi are exponenţi geniali. De la Maiorescu şi Eminescu la Nicolae Iorga şi neamul Brătienilor. Dar marii patrioţi vizionari din jurul nostru oare nu prin acest sentiment au zidit ţara? George Pop de Băseşti, Vasile Lucaciu, Ioan Mihaly de Apşa, Ilie Lazăr şi toată suita de intelectuali maramureşeni nu s-au regăsit în patriotism? Să nu ne fie ruşine: avem nevoie de ţara asta! Cum şi alţii au nevoie de ţara lor.
Ce s-a plănuit la această întîlnire? Am reţinut: cîteva proiecte care intră în orizontul duratei. Reabilitarea casei lui George Pop de Băseşti susţinută şi organizată de primarul Ioan Călăuz. Care ne-a spus cu cîtă încetineală se mişcă cei de la Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale. Unde se practică un funcţionarism jalnic. Nimic din osteneala cerută de acest eveniment. Şi atunci povara cade pe umerii judeţului. Primarul din Şişeşti a cerut sprijin pentru complexul Vasile Lucaciu. Anton Rohian a subliniat că este o mare răspundere pentru această comisie. Bine, dacă banii sînt drămuiţi şi răspunderea este pe măsură. Dar spun că idei, şi încă idei bune sînt. Este nevoie de bani şi fapte. Rohian a cerut implicarea celor două biserici cu impact major în rîndul cetăţenilor. Mai ales că amîndouă au făcut istorie. S-a discutat despre achiziţionarea casei lui Gheorghe Pop Chitru din Săpînţa, participant la Marea Unire. Cu care, la timpul potrivit, am purtat un dialog despre prezenţa lui în Cetatea Unirii. A fost identificat Drapelul Marii Uniri şi s-a propus de dr. Ilie Gherheş să fie pus în holul Consiliului Judeţean. Universitarul Gheorghe Mihai Bârlea a spus că girăm evenimente-etalon. S-a mai sugerat că nume de străzi, şcoli, instituţii culturale să fie botezate cu evenimente ori nume de personalităţi legate de Marea Unire. Aici primăriile au mare rost. Au fost prezentate proiecte editoriale cu titluri adecvate. Comisia Maramureş Centenar este un rezervor de idei, care se cer întrupate. Numai că eterna poveste a banilor poate tăia din supleţea zborului. Zic şi eu: pentru oamenii de afaceri din Maramureş ar fi un moment prielnic să se definească. Să vegheze sub purpura naţională. Subprefectul Alexandru Cosma, a spus că instituţia care o reprezintă va fi în frunte. A pledat ca sentimentul Unirii să ajungă prin cartierele oraşelor şi satele judeţului. Eu am sugerat întîlniri de cunoaştere între locuitorii din Maramureş şi cei din Basarabia şi Bucovina de Nord. După cum vedeţi există un sănătos punct de pornire întru cinstirea Centenarului Marii Uniri şi în Maramureş. Pledez pentru un proiect judeţean de aniversare a Marii Uniri care să se înscrie în civilizaţia urmei. Festivismul de neocolit să fie întrecut de substanţa culturală. Să nu fie o jelanie pentru trecut ci un edificiu pentru viitor. Maramureş Centenar să ocolească vrajba politică şi să fie o unire în cuget şi simţiri. Vom reveni.