Amintiri de la Revoluţia din 1989

0
426

În fiecare an, în pragul sărbătorilor de iarnă, generaţiile mai vechi retrăiesc momentele petrecute în decembrie 1989. Sunt clipe de speranţă, dar şi de tristeţe şi de amărăciune la amintirea celor care au plătit cu viaţa pentru libertatea de azi.
Atunci, în acele zile, au fost oraşe în care tineri entuziasmaţi şi oameni maturi s-au aflat în mijlocul evenimentelor. Aveau convingerea că nu trebuie să stea nepăsători, deo­parte, ci să se implice pentru a schimba ceva. Au trecut anii, însă amintirea de atunci nu s-a şters niciodată din inima familiilor, prietenilor sau colegilor lor. La 28 de ani de la Revoluţia din 1989, există încă numeroase semne de întrebare despre ce s-a întâmplat atunci. Sunt persoane care apar în public şi îşi atribuie merite de eroi, de revoluţionari, alţii însă preferă să stea în umbră, să păstreze în ei frământările şi adevărul cu privire la ce a fost…

Cum au început evenimentele din ‘89 în Baia Mare?

Revoluţia din Decembrie 1989 a început la Timişoara, în seara zilei de 15 decembrie 1989. A doua zi, în 16 decembrie, Piaţa Sfânta Maria din Timişoara a fost blocată de mulţime. Tramvaiele au fost oprite şi s-a strigat, pentru prima dată, ”Libertate!” şi ”Jos Ceauşescu!”, mesaje care au scos, în zilele următoare, zeci de mii de oameni în stradă, în toate oraşele din ţară. Băimărenii spun că o filă de istorie s-a scris şi aici. Preşedintele Asociaţiei „22 decembrie”, Adiel Florian, ne poveşteşte despre cum l-a prins Revoluţia: „Ziua de 22 decembrie 1989 este o zi sfântă. Cei care au ieşit din comunism au intrat direct în istorie. Noi, grupul de revoluţionari din Baia Mare, am fost 32. În urmă cu 28 de ani, eram pe platoul din Centrul Nou, în Piaţa Revoluţiei de acum, acolo unde se află troiţa simbolică. Acolo ne-am organizat şi am încercat să nu se întâmple ceva rău în Baia Mare, pentru că în alte oraşe, despre care se spune că sunt oraşe-erou, au fost morţi. Noi nu am avut morţi şi după 28 de ani le mulţumim băimărenilor şi tuturor celor care au făcut ca să nu avem morţi în Baia Mare”.
Adiel Florian îşi aduce aminte că se afla la serviciu şi a pornit spre sediile Miliţiei şi Securităţii: „Eu eram în birou, la Piaţa Izvoarele din Baia Mare, şi am plecat cu grupul de cetăţeni şi muncitori care ar fi trebuit să protesteze împotriva Timişoarei. În 21 decembrie 1989, toate întreprinderile au avut şedinţă şi au stabilit că vor protesta împotriva Timişoarei. Unii au spus că au aruncat tabloul cu conducătorul, noi trebuia să schimbăm un sistem… Eu, în octombrie 1989, am fost arestat cu cazul Ivan, care nici azi nu a fost elucidat. Cei de atunci ştiu, l-au aruncat în aer pe fostul comandant al Miliţiei. Eu am fost percheziţionat, arestat”.
Relatarea lui Adiel Florian include şi faptele petrecute în birourile Miliţiei şi Securităţii, atunci când, afirmă revoluţionarul: „Am anihilat tot răul ce se putea întâmpla. În sediile Miliţiei şi Securităţii, erau 32 de militari înarmaţi până în dinţi de la unitatea din Şomcuta Mare veniţi, care aveau ordin, conform planului Radu cel Frumos, să tragă în populaţie. I-am dezarmat pe cei care au fost acolo, au pactizat cu noi în sensul că şi-au depus armele. Ne-am organizat singuri, până în 5 ianuarie 1990, şi am reuşit să nu avem morţi, să nu avem răniţi. Eu am fost şeful gărzii până în 5 ianuarie. din 2 în 2 ore trebuia predat armamentul. Existau fel de fel de informaţii, că apa e otrăvită, că vin teroriştii, eram pus sub presiuni de genul acesta”.

„Nu ştiam dacă mai ajungem acasă”

Un alt revoluţionar băimărean, Vasile Noje, îşi aminteşte: „Ziua de 22 decembrie 1989 m-a prins la serviciu la IMMUM. S-a organizat de la întreprindere să coborâm în coloană spre centru şi să manifestăm. Din centru, unii ne-am desprins şi ne-am alipit colegilor noştri care au mers la Securitate. Eu am făcut şi gărzi, am şi patrulat pe stradă, am urcat şi pe sediul Securităţii. Eram înarmaţi, pentru că se tot zvonea că vin alte unităţi armate peste noi. Până ce a fugit Ceauşescu, nu ştiam mare lucru. Ni s-a spus să mergem să manifestăm împotriva Timişoarei. Ne-a fost teamă, pentru că ştiam că am plecat de acasă, dar nu eram siguri că ne mai întoarcem”.
După 28 de ani de la acele evenimente, revoluţionarii din Asociaţia „22 Decembrie” nu sunt foarte convinşi că a meritat sacrificiul de atunci: „După cum merg lucrurile acum în ţară, nu ştiu dacă a meritat sacrificiul de atunci. Sunt foarte dezamăgit faţă de cum decurg lucrurile. Legile sunt făcute, dar nu se respectă”, a conchis Vasile Noje.
În Asociaţia „22 Decembrie” sunt 9 persoane cu certificat de revoluţionar. Liderii consideră că în Baia Mare ar trebui să fie 32 de revoluţionari cu acte în regulă, dar aceştia nu şi-au întocmit dosarele necesare pentru atribuirea certificatelor de revoluţionar. În ce priveşte judeţul, se vorbeşte despre 115 persoane care ar merita certificatul de revoluţionar.
Alexandra GRIGORESCU

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.