Băimărenii s-au înspăimîntat cînd au văzut că apa din rîul Săsar este roşie, şi-au adus aminte de episodul biblic. Fenomenul apare natural, după ce plouă mai mult – apele pluviale spală zăcămintele şi galeriile de mină, se colorează şi curg în rîu. De fapt, apele chizoase evacuate din fostele exploatări miniere poluează emisarii zi de zi, fapt neobservabil cu ochiul liber de pe pod. Prin urmare, autorităţile trebuie să pledeze pentru construcţia de staţii de epurare care să cureţe apele uzate de peste tot (cel mai poluat pîrîu din judeţul Maramureş este Handalul Ilbei, afluent al Someşului). Ministrul Economiei, Gheorghe Şimon, ca maramureşean, înţelege mai bine că avem nevoie de cîteva milioane de euro pentru a elimina această poluare a mediului!
În judeţul nostru, avem doar 4 staţii de curăţare a apelor de mină, însă eficienţa lor este redusă, deoarece bazificarea cu carbonat de calciu (var praf) nu-i suficientă. Eliminarea metalelor grele din apă presupune cheltuieli pe care statul nu le susţine şi de cîţiva ani această activitate a fost abandonată. Nici pentru ecologizarea perimetrelor miniere şi a haldelor/iazurilor de steril nu se alocă fonduri – acestea nu sînt nici măcar păzite! Uităm uşor că “apa roşie” afectează nu doar vegetaţia şi fauna acvatică, de la sursă pînă în rîurile Someş sau Tisa, unde se mai diluează, ci şi solul, căci o parte dintre compuşii toxici intră în pămînt şi contaminează apa freatică, deci şi fîntînile gospodarilor. La Ardusat, apa din captarea comunală conţine arsen, efect al unor contaminări necunoscute, dar bănuite. Cel mai poluat factor de mediu este solul, se înregistrează depăşiri sistematice peste limita admisă. Stratul de sol de suprafaţă 0-30 cm din zonele miniere este deteriorat, cu consecinţe asupra sănătăţii oamenilor, animalelor şi a naturii întregi.
Dăm vina pe poluarea istorică, rămasă după închiderea activităţilor miniere şi metalurgice, de care sîntem însă pe deplin responsabili. Nu putem arunca pisica în curtea Ungariei sau Ucrainei vecine! În zona municipiului Baia Mare, solul conţine metale grele în exces (1 g/kg): cupru, plumb, zinc, cadmiu, arsen. La fel, în: Baia Sprie, Tăuţii Măgherăuş, Recea, Ilba-Handal, Cavnic, Băiuţ, Baia Borşa… În accidentele ecologice din anul 2000, au fost denaturate 24 ha de teren din satele Săsar şi Bozînta, cu cianură şi metale grele, iar la Novăţ, 12 ha. Cele 300 de halde de steril şi 17 iazuri de decantare din judeţul Maramureş poluează deci continuu aerul, solul şi apele. Compania Uraniului are la noi o haldă de de 0,4 ha. Toate acestea încarcă şi otrăvesc fără oprire solul, subsolul, apa, aerul.
În 2008, imediat după aderarea ţării noastre la Uniunea Europeană, statul român şi-a propus să cureţe şi să refacă ecologic aceste situri şi ecosisteme afectate, însă realizările sînt mici şi apar suspiciuni că banii alocaţi n-au fost utilizaţi corect. Lista “iazurilor” de ocolit: Bozînta, Baia Borşa, Novăţ, Plopiş-Răchiţele, Tăuţii de Sus, Săsar, Bloaja, Colbu, Leorda, Mălăini, D2 Borşa, Vrănicioara (Şişeşti), Flotaţia Centrală (6 depozite), Şuior (2), Romplumb, Cuprom. Aceste zone sînt poluate “semnificativ”, iar vîntul şi ploaia împrăştie metalele grele şi în ariile învecinate, pe păşuni, culturi, în gospodării, şcoli, întreprinderi…
Deversarea accidentală de ape poluate din iazul Bozînta, petrecută în 17 octombrie 2017, n-a fost anunţată în mass-media, evenimentul fiind considerat minor! Rapoartele de monitorizare a poluanţilor din apă, aer, sol, subsol nu sînt publicaţi la zi şi societatea şi liderii de opinie nu le pot utiliza. După lege, instituţiile de control ar trebui să constate poluările şi să aplice sancţiuni pe principiul “poluatorul plăteşte”, dar acesta de regulă este o firmă de stat aflată în insolvenţă (Remin, Romplumb, Cuprom), deci practic statul nu-şi amendează cu drag propriile întreprinderi… Ne aflăm într-un cerc vicios, pe care Guvernul l-ar putea opri. Avem nevoie de investiţii pentru ca poluarea remanentă din zonele miniere să fie stopată, iar ministrul Gheorghe Şimon al Economiei ar putea dovedi că înţelege problema!
