Scriitorii, jurnaliştii au scăpat din corsetul unui regim care avea tabele cu acele cuvinte care nu conveneau timpului trecut. Am trăit acea perioadă de la exerciţiul intrării în presă la îmblînzirea metaforei. Ca om al cuvîntului (după cel al pămîntului) atunci în 1989 am avut o respiraţie completă. Dar ne-am lovit cu fruntea de tranziţie şi s-a cultivat dihonia ca armă a vieţuirii şi supravieţuirii. În această vreme, în mijlocul scriitorilor şi al jurnaliştilor a fost aruncată sămânţa urii. Orgoliul nemotivat, mai ales la scriitori, a generat duşmănii între oameni care au citit multe cărţi. Unele, chiar de înţelepciune. Pe lîngă furia reţinută pentru unele închipuiri trăim o ciudată isterie a valorilor. Cele care au fost bine puse în rafturile cuvenite sînt aruncate prin colbul realităţii. Toată lumea posedată de glorie deşartă vede în jur mediocritate. Valoarea nu mai are definiţie. Instituţia recunoştinţei nu funcţionează. Nu uit a spune că amîndouă meseriile au capriciile lor. Scrisul nu se poate cîntări la farmacie. Dar totuşi există unităţi de măsură critică cu rol de iluminare. Cine vrea să trăiască valoarea, o poate face. Apoi mai avem o meteahnă: noi, cei ce scriem, nu avem harul de a ne apăra meseria. Care rămîne o ţintă mişcătoare. Dihonia dintre noi este folosită abil de cei care au puterea. De hîrjonitorii de profesie, de cei care vizează caimacul acestei realităţi. Unde se simt superiori, sfidători lovind cu prostia ramura de măslin. Confraţilor, nimeni nu ne va apăra dacă nu vom avea grijă de noi! Nu vedeţi cum presa scrisă a luat-o razna? Nefiind asigurată armonia, firescul puterii de a rezista corect pe piaţă, recurgi la variante care pot fi extrem de fragile. Mai vin lovituri şi din partea Guvernului. În România se află, în momentul de faţă, în curs de aplicare o modificare prin ordonanţa de urgenţă a Codului Fiscal care produce o profundă îngrijorare în rîndurile scriitorilor, jurnaliştilor în general, ale agenţilor independenţi de cultură, profesionişti ai libertăţii de expresie. A ajuns şi la noi vestea, dar cine poate opri năvala puterii actuale. Care nu argumentează, ci hotărăşte: pentru că putem!
Doar PEN România a lansat în presă un avertisment cu privire la efectele noilor măsuri ale Codului Fiscal asupra culturii române şi a libertăţii de expresie. Ce este PEN România ştiu mai puţini cititori. PEN (Poets, Esseyists, Novelists) este singura organizaţie mondială a scriitorilor (1921) fiind un fel de conştiinţă literară a lumii. PEN promovează literatura şi dezvoltarea societăţii umane. Este un act de reconciliere intelectuală între scriitori. Organizaţia a devenit un veritabil parlament scriitoricesc care se ocupă de drepturile profesionale, de libertatea cuvîntului şi, nu în ultimul rînd, de libertatea autorilor. În fiecare an, PEN România se adună într-un Congres unde se adoptă rezoluţii, memorii, proteste. Scriitorii se ocupă de supravieţuirea literaturii ameninţată în existenţa ei de televiziune, de vulgaritatea subculturii, de ură. Preşedinte PEN România este Magda Cârneci, poetă, critic de artă şi publicistă (colega de la Cenaclul „Amfiteatru”). Am aderat la ideile PEN Club România, deoarece mă regăsesc în programul asumat. Această instituţie a dat publicităţii avertismentul cu privire la Codul Fiscal. Care conţine prevederea aberantă de a achita, obligatoriu în avans, pentru anul 2018, taxele însumînd contribuţia la asigurările sociale şi de sănătate calculate automat prin extrapolare în baza veniturilor realizate în anul anterior. În primul rînd, este în afara oricărei logici. Este suprarealism curat. Apoi veniturile care ar urma a fi încasate sînt imprevizibile, neregulate, ocazionale. Sînt venituri din proprietate intelectuală şi drepturi de autor realizate de scriitori şi jurnalişti. Punerea în aceeaşi oală cu veniturile realizate din activităţi comerciale, dobînzi, chirii este o brutalitate de judecată şi o nedreptate în plus la adresa unei categorii defavorizate şi precare precum cultura scrisă. Va fi afectată cultura română vie şi libertatea de expresie. Zice PEN România: „Luînd act de extrema gravitate a acestei situaţii, solicităm Guvernului, Parlamentului şi Preşedintelui României reanalizarea de urgenţă a acestei decizii dictatoriale şi aderarea tratamentului fiscal la specificul scriitorilor şi jurnaliştilor”. Mă alătur acestui avertisment care vizează o situaţie de maximă gravitate. Zău, salvaţi cultura scrisă care este asediată din multe părţi. Iar scriitorii şi jurnaliştii, cei foarte mulţi, au cîştiguri modeste dacă nu precare. A venit domnul Orlando să numere banii. Poate a luat în seamă avertismentul. Noul ministru de Finanţe a declarat că astăzi Formularul 600 va fi amînat sau comasat.
