Statul român nu e harnic, dar e darnic. Cu bani publici, plăteşte regeşte funcţionari din O.N.G.-uri şi instituţii cu preocupări ciudate. C.N.C.D.-ul (Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării), un soi de audiovizual, stă la pîndă şi vînează personaje din rîndul demnitarilor. Care la TV „scapă porumbelul din gură”, altfel spus îi ia gura pe dinainte. Oficial sau nu, o mulţime de instituţii şi asociaţii se erijează în avocaţii unor categorii sociale sau persoane fizice aşa-zise discriminate. Ar fi bine de ştiut că fenomenul înţeles şi interpretat greşit poate deveni un abuz împotriva oamenilor care spun adevărul şi pe nedrept sînt pasibili de sancţionare. Comparaţii, glume nefericite, metafore scoase din context, inclusiv acte de binefacere, neselectate, riscă să fie evaluate ca atitudini discriminatorii. Băimărenii îşi aduc aminte de controversatul gard ce separă blocurile locuite de romi de strada Horea. În timp ce romii au văzut gardul ca un lucru bun, menit să le ferească pruncii de pericolele traficului, actualul edil a fost acuzat de segregare. Drept mulţumire s-a ales cu o amendă zdravănă şi nemeritată de cîteva mii de lei. Zilele trecute, premierul a avut dreptate făcîndu-i pe unii europarlamentari autişti, personaje ce trăiesc într-o lume îndepărtată de realităţile societăţii româneşti. O asociaţie a părinţilor, ai căror copii au o problemă generată de erorile naturii, a perceput greşit afirmaţia şi, fără temei, s-a simţit discriminată. Sînt convins că premierul nu a avut intenţia să jignească o categorie de copii refugiaţi într-o lume greu de înţeles de oamenii obişnuiţi, care nu trebuie neglijată. Dacă C.N.C.D.-ul are ca obiect al muncii discriminarea, cînd vine vorba de sancţiuni nu operează cu acelaşi bisturiu. Paradoxal, instituţia preocupată de un fenomen pe care vrea să-l combată îl promovează cu bună ştiinţă. Cîndva Băsescu a spus că romii ştiu să trăiască numai din cerşit. Cum majoritatea mai şi lucrează, fostul preşedinte a exagerat şi sancţiunea primită doar parţial a fost întemeiată. Uneori discriminarea, abordată superficial, produce situaţii comice şi confuze. După instalarea în funcţie a premierului, doi jurnalişti cunoscuţi, de la un post TV, s-au apucat să-i analizeze coafura. Au ajuns la concluzia că doamna Dăncilă seamănă cu o maimuţă, fără să-i precizeze specia. Într-un astfel de context e greu de înţeles cine a fost discriminat: premierul sau maimuţica. Aşadar, o constatare ridicolă le-a adus celor doi temerari o amendă de una mie lei. Alţi demnitari, autori ai unor gafe de proporţii, au scăpat basma curată, nefiind sancţionaţi. În urmă cu ceva timp, actualul lider al PNL-iştilor, L. Orban, a făcut o declaraţie riscantă şi greu de probat, care femeilor politicieni ar fi trebuit să le dea fiori. Individul a spus că înainte de a face carieră politică, femeile obligatoriu trebuie să treacă prin patul liderilor de partid. Deşi motive au fost, pe liderul vocal nimeni nu l-a tras de mînecă şi nu l-a luat la întrebări. Inclusiv colegele de partid nu l-au băgat în seamă, ştiind că personajul are gură spartă şi este predispus să emane prostii. De prezumţia de nevinovăţie a beneficiat şi fostul premier Tudose, cînd a prevăzut un viitor sinistru al maghiarilor, care ar fi îndrăznit să arboreze steagul Ungariei pe instituţii ale statului din secuime. Maghiarii obişnuiţi, oameni cumpătaţi, şi-au văzut de treabă, au lăsat să facă gălăgie liderii UDMR-ului, secondaţi de autorităţile de la Budapesta. Mucalit din fire, Tudose, preocupat de propria debarcare, a considerat că nu este cazul să-şi ceară scuze. Cînd oamenii nu-şi muşcă limba, fenomenul discriminării cade în derizoriu şi devine băşcălie. Acuzînd familia preşedintelui Iohannis de neputinţa procreării, actualul primar general al Capitalei, G. Firea, şi-a ieşit din fire şi a dat cu băţul în baltă. În privinţa discriminării, greşit înţeleasă, nu trebuie să ne amăgim cu vorbe spuse în împrejurări atipice. Societăţi ideale şi perfecte nu vor exista. Jignirile, huiduielile, înjurăturile, insinuările, umilinţele şi alte genuri de discriminare niciodată nu vor dispărea. Biologic, fiecare dintre noi venim pe lume gata discriminaţi şi ne comportăm ca atare. La ora actuală, fenomenul a devenit un joc de interpretări şi speculaţii, ce nu are legătură cu formele reale ale discriminării, despre care am vorbit cu altă ocazie. În realitate, inclusiv educaţia operează discriminatoriu. Dacă de cei puţini de bine de rău se mai leagă, de cei mulţi se prinde ca nuca de perete.
Prof. Vasile ILUŢ
