Direcţia Naţională Anticorupţie este ajutată de procurori americani – se spune că pe holurile DNA se vorbeşte mai mult în limba engleză -, deci ar fi de înţeles de ce ambasadorul SUA o susţine fără rezerve pe şefa DNA, Laura Codruţa Kovesi. Dar asta nu-i de bine pentru cetăţeni şi pentru Parteneriatul Strategic dintre SUA şi România!
Acceptăm ajutorul agenţiilor americane pentru combaterea corupţiei, însă colaborarea internaţională trebuie să respecte Constituţia României şi drepturile omului. Ambasadorul Hans Klemm îi apără de fapt pe procurorii americani, care decid în DNA, nu neapărat pe Codruţa Kovesi, vorbitoarea de engleză.
Abuzurile procurorilor (dezvăluite de mass-media) au efecte negative asupra democraţiei şi a vieţii private. Pe lîngă succesele anunţate în raportul anual pe 2017, DNA are şi o latură ascunsă, întunecată – ne amintim de abuzurile făcute de comisarii sovietici, care au creat poliţia politică în anii ’50. Să fim aşadar precauţi şi să cerem respectarea întocmai a drepturilor omului!
Corupţia compromite statul de drept şi dezvoltarea ţării, iar în jurul corupţilor apar alte forme de criminalitate, inclusiv spălarea banilor. Faptele de corupţie ameninţă stabilitatea politică şi socială, cazul Microsoft fiind edificator, însă din păcate procurorii americani n-au reuşit să-i „miroasă” pe infractorii lor şi să ne avertizeze. Hans Klemm ne-ar putea da sfaturi mai bune, cum să prevenim pierderea celor 150 de milioane de euro din dosarul licenţelor şcolare!
Există o Convenţie ONU cu recomandări pentru o abordare globală şi multidisciplinară a corupţiei, prin întărirea capacităţii statului de a preveni şi combate dobîndirea ilicită a bogăţiilor personale. Scopul este nobil, însă ONU ne atrage atenţia că procurorii au datoria să respecte procedurile penale şi să fie aproape de comunitate, pentru ca eforturile lor să devină eficiente. Cultura de refuz al corupţiei, de păstrare a integrităţii, de bună şi transparentă gestiune trebuie încurajată. Aşadar nu-i suficient să combatem corupţia, ci trebuie să o şi prevenim – prin instrumente juridice şi măsuri administrative.
Procurorii americani i-au învăţat pe cei români cum să urmărească telefoanele suspecţilor, cum să-i filmeze, cum să-i determine să-şi denunţe partenerii. Dar mai ales, să se pună la adăpost de orice influenţă exterioară, primind astfel imunitate totală, ceea ce nu e de bine. Procurorii au salarii mari de tot şi primesc resurse materiale importante, dar şi responsabilitate la fel, deci sistemul bun îi supune unui control profesional. Procurorii sînt independenţi, de aceea însă integritatea lor trebuie menţinută departe de corupţie. Magistraţii au datoria să respecte reguli stricte de comportament, pentru a fi morali. În caz contrar, vor face nedreptăţi în justiţie!
Procurorii au slăbiciuni umane, inclusiv mentale, aşadar nu-i de la sine înţeles că respectă drepturile, libertăţile şi reputaţia cetăţenilor cercetaţi. Vrem să fim siguri că orice fapt susceptibil de corupţie, săvîrşit de procurori, este verificat sistematic şi transparent. Or aici avem dubii că justiţia se poate controla eficient pe ea însăşi.
Americanii ne-au adus tehnici speciale de supraveghere a cetăţenilor (electronică) şi de infiltrare între infractori, dar „anonimele” stau la baza „luptei” anticorupţie. Statul cheltuie însemnate fonduri publice pentru a-i determina pe cetăţeni să nu-şi urmeze instinctul precarităţii, de aceea infractorii preferă să facă puşcărie decît să retrocedeze averea furată şi ascunsă.
Dorim ca sistemul judiciar să nu treacă cu vederea abuzurile făcute de procurori, să înlăture tentaţia de a face din arestare un spectacol, să nu permită procedurile excesive în dosarele de cercetare penală şi să nu neglijeze cooperarea dintre puterile statului. Şi Hans Klemm ar trebui să susţină asta!
