La 23 aprilie, în calendarul popular, se ţine o sărbătoare importantă, în jurul căreia s-au statornicit o serie de credinţe, obiceiuri şi datini. Ele îşi au originea în învestirea Sfântului de către popor cu mai multe funcţii.
Sărbătoarea este cap de an mare, adică Cap de primăvară. Sfântul Gheorghe goneşte iarna şi aduce primăvara. Sfântul, purtător de biruinţă, este unul dintre cei mai mari apostoli pentru că a primit moarte, deoarece a crezut în Hristos. El locuieşte în cer şi de acolo apără pe toţi cei i se roagă şi cred în el. Sfântul Gheorghe este venerat pentru că a ucis balaurul scăpând lumea de la pieire. Prin uciderea balaurului cu suliţa, stând călare, sfântul a slobozit cursul apelor. Această imagine a faptei sale eroice circulă, cel mai frecvent, în iconografia bizantină.
Datinile oficiate la această sărbătoare sunt numeroase. Se pun ramuri verzi la casă, pe la porţi, pe la grajduri. În Maramureş se pun la grajd ramuri de rug cu spini pentru a proteja animalele împotriva duhurilor rele, despre care se credea că le puteau lua mana. În cele mai multe sate este îndătinat ca să se împodobească gospodăriile cu crengi de mesteacăn. Se credea că cine pune verdeaţă la poartă şi în bătătură, gospodăriei îi va merge bine peste an, casa va fi ferită de farmece, iar cei din familie vor fi sănătoşi peste an.
Obiceiul împodobirii gospodăriei cu ramuri verzi este larg răspândit în folclorul nostru. În Dobrogea se pun brazde verzi de pământ la uşi în care se înfig ramuri verzi de salcie. Acestea se pun şi la biserică, şi la stâlpii caselor. Se crede că, dacă vreme de douăzeci şi patru de ore brazda şi salcia rămân verzi, anul va fi mănos şi oamenilor le va merge bine şi vor fi sănătoşi peste an . În Maramureş, glie cu salcie se pune pe pragul casei şi pe gunoiul vitelor, crezându-se că salcia e bună pentru junghiuri şi ca să ştie morţii că vine primăvara, ca să rodească câmpul şi anul să fie mănos şi cu belşug. Prin Moldova şi Oltenia este îndătinat să se aducă de la pădure ramuri verzi de păr şi salcie cu care se împodobesc casele, porţile şi fântânile.
La această sărbătoare se aprindeau focuri rituale în mai multe regiuni ale ţării: Maramureş, Sălaj, Bistriţa-Năsăud, Dobrogea, Hunedoara. În Maramureş, tinerii sar peste foc într-un rit de iniţiere, de venerare a soarelui şi a aducerii căldurii şi stimulării sănătăţii. Se crede că cine sare peste foc va fi ferit de boli tot anul şi va fi iute ca focul. Se crede că focurile se fac ca să intre frigul în pământ.
În strânsă relaţie cu focurile rituale se oficiază la această sărbătoare practici magice de alungarea frigului şi de aducerea căldurii. În unele regiuni ale ţării se loveşte cu ciomegele în pământ şi se rostesc formule orale de genul „Ieşi căldură, ieşi căldură, / La copii în bătătură.”
În Maramureş era odinioară îndătinat udatul şi scăldatul ritual al fetelor. Dacă erau întâlnite în apropierea unor văi, erau duse cu de-a tăria la râu unde erau scăldate „ să fie vlăstoasă şi sănătoasă tătă vara.” Pe drum erau udate fetele şi nevestele cu găleata; se credea că cu cât sunt mai udate cu atât vor fi mai bogate peste an.
Sărbătoarea ocazionează scosul oilor şi pornirea turmelor la munte, moment în care se oficiau o serie de practici magice. Oile erau stropite cu agheasmă şi cu lapte amestecat cu apă. Erau afumate cu tămâie şi trecute peste lanţ, peste secure şi erau udate cu apă ca să nu le ia mana strigoaicele. Lanţul era preparat magic prin înfocare pe jeratic şi înnodare.
Potrivit cercetărilor, Sfântul Gheorghe este o divinitate precreştină care, în mitologia românească, a devenit patronul sacru al trezirii fertilităţii pământului şi al impulsionării fecundităţii vitelor. Sărbătorirea lui ca sfânt pastoral este frecventă printre ciobanii şi crescătorii de vite din România, care îi aduc sacrificii sub formă de daruri către biserică, în deosebi miei. La „ruptul sterpelor” din Maramureş se sacrifică trei miei care sunt consumaţi sub formă de ofrandă rituală de către stânaşi. Este interesant de amintit că, la Borşa, ciobanii prind o oaie la întâmplare, cu ochii închişi (orbul magic) care se sacrifică ritual, dar nu se dă pomană, ci este consumată ca ofrandă adusă sfântului de către ciobani. În Moldova ofranda rituală este încreştinată. Ciobanii duc caş şi miei la biserică pentru sfinţire. Mielul este sacrificat apoi la stână, iar preotului i se aduce numai blăniţa.
Sfântul Gheorghe este un sfânt militar care a făcut parte din armata romană. S-a născut la mijlocul secolului al III-lea, în Capadocia, provincie romană din Asia Mică. Preferinţa sa pentru sport, atletism îl determină să îmbrăţişeze cariera armelor. Urcă toate treptele ierarhiei militare, ajungând tribun, apoi comandant al armatei romane de răsărit.
Pamfil Biltiu
