Epaminonda Lucaciu – unul dintre cei mai importanţi oameni din diaspora românească

0
353

Părintele Epaminonda Lucaciu – fiul preotului Vasile Lucaciu, supranumit “Leul de la Şişeşti” – este una dintre cele mai importante personalităţi ale diasporei româneşti. Tânărul a urmat studiile primare şi gimnaziale la Satu Mare şi cele liceale în localitatea Năsăud. Ulterior, a primit o bursă pentru a studia la renumitul Colegiu Pontifical De Propaganda Fide din Roma. Revenit în ţară, fiul lui Vasile Lucaciu a fost remarcat de autorităţile ecleziastice, iar în anul 1905 a acceptat o misiune catolică românească tocmai peste Ocean, în Statele Unite ale Americii. Potrivit datelor istorice, Epaminonda a deschis, la Cleveland, prima biserică românească din federaţia nord-americană şi a editat primul ziar românesc de pe continentul american. Mai mult, alături de tatăl său, între anii 1918 şi 1920, tânărul a făcut lobby în America pentru recunoaşterea Marii Uniri din România. Cronicile acelor vremuri spun că delegaţia condusă de ei s-a întâlnit chiar şi cu preşedintele SUA de atunci, Woodrow Wilson. După reîntoarcerea în ţară, Epaminonda a fost preot în Satu Mare, iar apoi în Maramureş, la Şişeşti. Instaurarea regimului comunist l-a determinat însă să se refugieze în ultimii ani de viaţă.

• doctor în filozofie şi teologie, la numai 21 de ani

Reporter: Ce se ştie despre parcursul şcolar şi academic al fiului lui Vasile Lucaciu?
Pr. dr. George Marius NICOARĂ, responsabil al Departamentului pentru Cultură din cadrul Episcopiei Greco-Catolice de Maramureş: Este adevărat şi pe bună dreptate, Epaminonda Lucaciu, fiul preotului dr. Vasile Lucaciu – memorandist şi mare luptător în făurirea Marii Uniri -, este considerat unul dintre cei mai importanţi oameni cu viziune din diaspora românească de la începutul secolului al XX-lea, îndeosebi în Statele Unite ale Americii. Tânărul Epaminonda a urmat studiile primare şi gimnaziale la Satu Mare şi cele liceale în localitatea Năsăud. După terminarea studiilor liceale, a primit o bursă pentru a studia în Cetatea Eternă, în renumitul Colegiu Pontifical De Propaganda Fide, acolo unde şi-a încununat studiile printr-un doctorat în filozofie şi teologie în anul 1898, la vârsta de numai 21 ani.
R.: Ce l-a determinat să deschidă o misiune catolică românească tocmai peste Ocean, în Statele Unite ale Americii?
Pr. dr. G.M.N.: Întors în ţară de la Roma, părintele dr. Epaminonda Lucaciu a slujit în localitatea Cenad, parohie aparţinătoare Eparhiei Greco-Catolice de Lugoj şi a confirmat printr-o asiduă muncă pastorală şi culturală, fiind remarcat de autorităţile ecleziastice. Din pricina emigrărilor masive de la începutul anilor 1900 în Statele Unite ale Americii, s-a simţit nevoia unui păstor în comunităţile româneşti din America. În anul 1905, Mitropolia Blajului l-a considerat vrednic pe părintele dr. Epaminonda Lucaciu pentru a susţine acest demers pastoral. Având un spirit pragmatic, a deschis, în toamna aceluiaşi an, prima parohie românească din Statele Unite ale Americii, organizând astfel cele necesare pentru progresul uman şi spiritual al comunităţilor româneşti din America.

• “am organizat douăsprezece parohii, am clădit patru biserici…”

R.: Aşadar, potrivit datelor istorice, Epaminonda Lucaciu a deschis, la Cleveland, prima biserică românească din federaţia nord-americană. De asemenea, a editat primul ziar românesc de pe continentul american. Ce detalii se mai cunosc despre aceste două mari reuşite ale fiului lui Vasile Lucaciu?
Pr. dr. G.M.N.: Da, este adevărat, prima parohie românească a fost deschisă de părintele Epaminonda în oraşul Cleveland cu hramul „Sfânta Elena”. Se pare, însă, că nu a fost singura parohie înfiinţată şi, din pricina unei imperioase necesităţi de slujitori ai altarelor, s-a întors în ţară pentru a cere episcopatului greco-catolic din Transilvania alţi preoţi pentru noile comunităţi ce aveau să fie deschise. Ceea ce a înfăptuit la nivel pastoral şi cultural în Cenadul Sârbesc din Eparhia Greco-Catolică de Lugoj a continuat să întreprindă şi în noile comunităţi româneşti din Statele Unite. Prin urmare, părintele Epaminonda a înfiinţat şi primul ziar românesc din America cu titlul “Românul” pentru a susţine limba şi cultura română în noile comunităţi. Grăitoare sunt cuvintele sale din autobiografie: „… am organizat douăsprezece parohii, am clădit patru biserici, trei case parohiale, am pus bazele unor societăţi de ajutorare, am fondat ziare, şcoală pentru copii şi adulţi, coruri, fanfară, bănci pentru popor pe care le-am încredinţat oamenilor destoinici şi toate au avut succes”.
R.: Alături de tatăl său, între anii 1918 şi 1920, Epaminonda Lucaciu a făcut lobby în America pentru recunoaşterea Marii Uniri din România. Cronicile acelor vremuri spun că delegaţia condusă de ei s-a întâlnit chiar şi cu preşedintele SUA de atunci, Woodrow Wilson. Ce a însemnat acest lucru pentru ţara noastră?
Pr. dr. G.M.N.: Înţelegând importanţa relaţiilor diplomatice, mai ales în vreme de război, părintele dr. Epaminonda Lucaciu, alături de tatăl său, a întreprins relaţii pentru a sensibiliza diplomaţia americană în vederea susţinerii demersului unionist, dorindu-se astfel implicarea Regatului României în Primul Război Mondial de partea Antantei.

• a ajuns la Şişeşti pentru a continua munca pastorală şi educativă

Pr. dr. G.M.N.: Spiritul unionist, un ideal de secole al simţirii româneşti, a început în Transilvania cu Prima Unire de la Alba Iulia din 27 mai 1600, a continuat cu Revoluţia Română de la 1948, de asemenea, cu Unirea Principatelor Române din 24 ianuarie 1859 şi cu Mişcarea Memorandistă (din care a făcut parte şi pr. dr. Vasile Lucaciu, fiind condamnat de mai multe ori la închisoare pentru această implicare). Acest periplu unionist s-a înfăptuit cu Marea Unire din 1 decembrie 1918 de la Alba Iulia şi prin Tratatul de Pace semnat în Palatul Marele Trianon de la Versailles din 4 iunie 1920. Alături de multe alte întâlniri şi demersuri făcute de oamenii de stat din Transilvania acelor vremuri, toate întâlnirile diplomatice din Cetatea Eternă şi de la Casa Albă ale pr. dr. Epaminonda Lucaciu au avut sorţi de izbândă. Un ideal de secole a fost atins.
R.: După revenirea în ţară, Epaminonda Lucaciu a fost preot în Satu Mare, iar apoi în Maramureş, la Şişeşti. Ştim că s-a implicat şi în politică. Instaurarea comunismului l-a determinat să se refugieze în ultimii ani de viaţă. Cât de multe se mai cunosc despre activitatea sa din această perioadă?
Pr. dr. G.M.N.: După revenirea din Statele Unite ale Americii, părintele Epaminonda a fost hirotonit preot şi a slujit la Satu Mare, iar după trecerea la cele veşnice a ilustrului său tată, comunitatea greco-catolică din parohia Şişeşti a făcut demersurile necesare pentru a-l aduce în Biserica Unirii Tuturor Românilor pe fiul marelui tribun al neamului. Prin urmare, părintele Epaminonda a ajuns la Şişeşti pentru a continua munca pastorală şi educativă în unul din marile bastioane unioniste ale Maramureşului. După instalarea regimului comunist, a fost considerat „persona non grata” şi „duşman al poporului”, cu toate că o viaţă întreagă s-a dedicat activităţii pastorale şi culturale de slujire a poporului român şi a idealului unionist. În ultimii ani de viaţă, părintele Epaminonda, ajuns la o vârstă înaintată, s-a retras în casa părintească de la Viile Apei (judeţul Satu Mare), acolo unde a trecut la cele veşnice în data de 29 iulie 1960, la vârsta de 83 ani. A fost înmormântat în biserica greco-catolică din Şişeşti, alături de părinţii săi, ctitorie ce rămâne şi astăzi semn şi simbol al unităţii poporului român.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.