Când lucrezi pământul cu patimă!

0
832

Garofiţa Grebleş este din Remetea Chioarului şi are o gospodărie mare. Femeia, deşi pensionară, îşi lucrează pământul cu patos, ajutată de soţul Virgil şi una dintre fiice. Spune că nu o face pentru bani, ci din dragoste pentru pământ. Nu e uşor să lucrezi la câmp, dar când o faci din pasiune, nimic nu mai contează.
Gospodara are acasă două sere mari cu roşii, iar în câmp încă patru solarii în care a cultivat fasole de rudă. Când am cunoscut-o era tot în câmp, unde practic îşi petrece toată ziua, alături de soţul ei. Deşi fermierii trudesc mult, după munca lor, de câştigat au şi intermediarii. Asta din cauză că lipseşte piaţa de desfacere, iar oamenii sunt obligaţi să vândă la samsar producţia obţinută peste an. Garofiţa Grebleş ne-a spus: „Avem aici în câmp patru solarii pe o suprafaţă de 10 ari, iar acasă avem pe 12 ari serele. Am cultivat fasole de rudă, iar pe margini, fasole de tufă. În 15 iulie o scoatem şi cultivăm castraveţi din ghivece, pentru recolta de toamnă, de pus pe iarnă. Cam prin 20 august ieşim cu castraveţii. Recolta o vindem en-gros în târg. Că altundeva nu avem unde o da. Eu sunt operată la coloană şi nu pot sta în picioare atâta ca să o vând la kilogram în piaţă. Aşa că mergem dimineaţa la ora 3, iar la 5 am terminat de vândut. Avem clienţi, dar aceştia sunt practic intermediari, care vin de peste deal, de pe la Negreşti, le iau de la noi şi le vând mai departe. Anul trecut, spre exemplu, am dat cu 5 lei fasolea de rudă şi ei o vindeau la piaţă mai apoi cu 10 lei! Dacă nu pot să stau, nu prea am ce face. Am stat la piaţă înainte, că solariile acestea erau pline cu roşii, am avut 10.000 fire de ardei şi gogoşari, 5.000 fire de vinete, iar toate holdele acestea de lângă solarii erau pline până acum trei ani când am căzut bolnavă cu coloana şi de atunci am renunţat la aşa multă muncă, din cauză că nu am mai putut”.

Legumele cresc doar cu gunoi de grajd!

Garofiţa Grebleş legând fasolea
Garofiţa Grebleş legând fasolea

Deşi au cultură mare şi diversă, agricultorii nu folosesc îngrăşăminte chimice de niciun fel. Se bazează doar pe gunoiul de grajd şi pe plante: „Acum asta putem, asta facem. Săpăm fasolea de două ori, apoi se palisează. La ele punem doar gunoi de grajd, deci nu am introdus absolut niciun gram de îngrăşământ chimic. Cam un kilogram şi jumătate am pus în fiecare groapă la fiecare plantă. Dar oamenii nu ştiu şi nu apreciază că ale noastre nu-s cu îngrăşăminte chimice. Patru remorci de gunoi am pus aici. Tura următoare la castraveţi punem iar. La tratamente folosim foarte mult urzică macerată. Mai mult macerată când o folosim ca insecticid, iar mai puţin macerată, cam la patru zile, când o folosim ca îngrăşământ foliar. Mai punem şi capcane în solar, pe bază de ceva clei pentru insecte, mai ales după ce înfloresc plantele, ca să nu mai fie necesar să stropim atâta. E greu să faci agricultură, chiar foarte greu, dar eu o fac de plăcere! Am fost asistentă la viaţa mea şi de câştigat am câştigat bine, că am avut salariu bun, dar mă trag dintr-o familie de ţărani foarte harnici, de lângă Gherla, care au iubit pământul la nebunie. Tata are 92 de ani în ziua de azi, dar lucrează în grădina lui, are cartofi, ceapă pe care le sapă, deci totul îşi face de unul singur, fără ajutor! Îşi plantează seminţele, le udă, cu toate că are proteze de şold la fiecare picior, dar nu se lasă. Vă spun: pământul e viaţa noastră!”, ne-a mai explicat gospodara.

Plantele sunt „copiii” ei

Fermierii şi-au săpat un puţ pentru irigat plantele
Fermierii şi-au săpat un puţ pentru irigat plantele

De cum dă căldura, Garofiţa Grebleş nu mai are stare şi e prezentă în câmp la solarii. Plantele sunt copiii ei acum: „Primăvara vin, mă aşez în capătul solariului, mă uit, amestec cu mâna pământul şi e negru. După ce plantez şi încep să răsară, în fiecare zi când vin, le spun plantelor: Bună dimineaţa! Le întreb cum au dormit, deci vorbesc cu ele, sunt ca şi copiii mei. Am o fiică ce este farmacistă, dar şi pentru ea pământul e viaţa ei. Deşi stă în Baia Mare că are copilul la şcoală, vine în fiecare weekend aici la lucru. Mi-a moştenit dragostea pentru pământ. Cealaltă fată mai mare nu este chiar aşa atrasă de pământ. Ea seamănă mai mult cu bunicii ei din partea soţului. Nici el poate că nu ar fi făcut atâta, dar cu mine nu a avut de ales! Niciodată în schimb nu m-am gândit la câştig, să spun că acum fac 100 de milioane (n.r. lei vechi) pe fasole, spre exemplu. Nu mi-am făcut niciodată un calcul cu cât am făcut din vânzare, cât am investit, pentru că totul am făcut din plăcere! Nici acum nu suntem obligaţi, că eu am pensie de 1.440 lei, soţul meu la fel, avem acasă opt porci, deci mi-ar mai trebui mie să vin să-mi rup spatele aici?! Dar iubesc lucrul cu pământul! Tot spun în fiecare an că de la primăvara viitoare nu mai fac nimic, însă de cum trece iarna mă şi gândesc la semănat, şi la lucrările de primăvară. Nu mai pot sta în pat”.

Hoţii i-au prădat de două ori

Cultură de fasole de rudă în solariu
Cultură de fasole de rudă în solariu

În ultimii doi ani, fermierii au avut probleme şi cu hoţii care le-au furat de două ori folia de pe un solariu: „Am avut şi necazuri, că hoţii ne-au furat folia de la nivelul pământului şi au vândut-o! Au furat-o şi anul trecut şi anul acesta! Tot asta nouă a luat-o. Acum doi ani în toamnă am schimbat-o că am zis să punem nouă, au dus-o. Am pus iar alta nouă, au furat-o şi pe aia în toamna trecută! Şi nu e ieftină. Ne costă cam 1.500 de lei pe un solar. Hoţii ne-au făcut astfel pagubă de 3.000 de lei plus montatul ei. Poliţia a prins un hoţ, e un ţigan recidivist din sat. Acum umblă să ne împăcăm ca să nu ajungă din nou la judecată. Mie îmi trebuie banii pe care i-am cheltuit cu folia şi montajul ei. Că nu mă încălzeşte pe mine dacă face el închisoare sau nu! Dar mă interesează să-mi recuperez paguba”, a mai spus femeia.
În final, Garofiţa Grebleş ne-a mărturisit că de agricultură nu se va lăsa atâta timp cât o ţin puterile: „Le putem da toate în chirie, am găsit la cine să le vindem. A venit cineva din Coaş că ne dă 20.000 pe ele, dar nu vrem. Cât mă ţin puterile şi pot să mă târăsc până aici, atât voi lucra pământul. Credeţi-mă că şi în genunchi stau şi sap câteodată, că nu mai pot. Dar nu mă las”!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.