Tot mai mulți elevi se declară stresați de școală, fenomenul fiind generat îndeosebi de supraîncărcarea sarcinilor primite în spațiul educațional. Maria-Cristina Faraon, psiholog băimărean, punctează faptul că părinții trebuie să fie foarte atenți la reacțiile copiilor, acestea putându-se încadra într-o plajă largă de manifestări. Totodată, cadrele didactice pot preveni astfel de episoade prin adaptarea curriculei la nivelul clasei și asigurându-se că elevii au înțeles lecțiile din clasă. Mai mult, e important ca temele să nu fie excesive. Nu în ultimul rând, de mare ajutor în astfel de situații este și consilierul școlar ori psihologul.
• lipsa de încredere, o cauză generatoare
Reporter: Care sunt cauzele care conduc la stres în cazul elevilor?
Maria-Cristina FARAON: Stresul este un fenomen psihosocial complex ce decurge din confruntarea persoanei cu anumite cerințe, sarcini, situații care sunt percepute ca fiind dificile, dureroase sau de mare importanță pentru persoana respectivă (Baban, 1998). Stresorii pot fi evenimente, situații reale sau imaginare, care se manifestă intens sau frecvent, solicitând reacții de adaptare. Am putea enumera la copii următoarele cauze care pot genera stresul: boala fizică sau psihică, abuzul fizic, emoțional sau sexual. În ceea ce privește în speță stresul școlar, acesta este generat de supraîncărcarea sarcinilor școlare (ex. multe teme de casă, activitățile extrașcolare impuse de părinți), lipsa de resurse, pe lângă cele materiale pot fi incluse și lipsa de abilități cognitive sau psihosociale. Mai putem enumera și situații legate de comunicarea cu colegii, profesori sau părinți, precum și schimbarea școlii. Ar mai fi o cauză generatoare de stres pentru un copil lipsa de încredere.
R.: Cum își pot da seama părinții de faptul că stresul este o problemă cu care se confruntă copilul lor dacă acesta nu se plânge?
M.C.F.: Părinții pot identifica dacă e vorba de o situație stresantă fiind atenți la reacțiile pe care le pot observa la copii, care se pot manifesta prin: dureri de inimă, palpitații, apetit alimentar scăzut sau crescut, indigestii frecvente, insomnii, crampe sau spasme musculare, dureri de cap sau migrene, transpirații excesive, amețeli, stare generală de rău, constipații sau diaree (nemotivate medical), oboseală cronică, blocaje ale gândirii, deficit de atenție, scăderea capacității de concentrare, de învățare, dificultăți în reamintirea anumitor lucruri, flexibilitate redusă, diminuarea creativității, din punct de vedere afectiv: iritabilitate crescută, scăderea interesului pentru domenii care reprezentau înainte pasiuni sau hobby-uri, pierderea interesului pentru prieteni, instabilitate emoțională, anxietate, tristețe sau chiar depresie, reprimarea emoțiilor, dificultăți în angajarea în activități distractive sau relaxante. Din punct de vedere comportamental: performanțe scăzute la la școală, tulburări de somn, un management ineficient al timpului, izolarea de prieteni, preocupare excesivă pentru anumite activități, comportamente agresive.
• ce presupun ședințele de terapie
R.: Ce fel de elevi cad pradă stresului? Putem să îi încadrăm într-o anumită tipologie?
M.C.F.: Toți suntem supuși stresului, dar modalitatea fiecărui copil în parte de a face față stresului sau mai puțin depinde de resursele individuale de adaptare la stres definite prin capacitatea cognitivă, emoțională și comportamentală de a reduce, stăpâni sau tolera solicitările interne sau externe, care depășesc capacitatea de răspuns automată a organismului și depinde de existența unor resurse reale (intelectuale, emoționale, fizice, sociale etc.). Adesea întâlnim o discrepanță între resursele reale de răspuns și evaluarea acestor resurse care generează de cele mai multe ori starea de stres.
R.: Care sunt consecințele stresului asupra elevilor?
M.C.F.: Consecințele stresului școlar, la copii, pot fi, așa cum aminteam mai sus, sub forma somatizărilor: dureri de inimă, palpitații, apetit alimentar scăzut sau crescut, indigestii frecvente, insomnii, crampe sau spasme musculare, dureri de cap sau migrene, transpirații excesive, amețeli, stare generală de rău, constipații sau diaree (nemotivate medical), oboseală cronică, blocaje ale gândirii, deficit de atenție, scăderea capacității de concentrare, dificultăți în reamintirea anumitor lucruri, flexibilitate redusă precum, diminuarea creativității, rezultate academice scăzute, precum și inadaptare psihosocială. Pot apărea formele de depresie, în cazuri extreme – suicidul.
R.: Ce poate face psihologul pentru un astfel de elev? Ce presupun ședințele de terapie în acest sens?
M.C.F.: Se identifică factorii de stres actuali sau potențiali, se evaluează resursele personale și caracteristicile generale, convingeri centrale și gândurile automate. Se identifică reacțiile specifice cum se comportă, cum se simte, cum își exprimă emoțiile față de anticiparea situației (anxietate, iritabilitate, disconfort, frustrare, deznădejde etc.), reacțiile emoționale imediate cum ar fi iritabilitatea și de lungă durată neajutorare, apatie față de situație. În general, se urmărește dezvoltarea unor abilități și comportamente de management al stresului cum ar fi: asertivitatea, învățarea identificării și rezolvării conflictelor atunci când apar, învățarea metodelor de rezolvare a problemelor și de luare a deciziilor, îmbunătățirea managementului timpului, precum și a unor metode de relaxare.
• suport afectiv și material din partea părinților
R.: Cum pot veni în ajutorul elevilor cadrele didactice?
M.C.F.: Cadrele didactice pot preveni astfel de episoade prin adaptarea curriculei la nivelul clasei, prin modalitățile de predare, asigurându-se că elevii au înțeles lecțiile din clasă, iar temele să nu fie excesive. Să poată înțelege capacitatea fiecărui elev, printr-o cunoaștere a fiecăruia în parte fără a pune etichete. Să discute cu elevii, cu consilierul școlar (psihologul școlii), cu dirigintele și cu părinții atunci când apar semne de întrebare, înainte de a da calificative sau note, care pot afecta imaginea, precum și starea elevului. Am avut în cabinet cazuri de copii extraordinari, creativi, dar care, la anumite materii, au probleme. Aceste situații nu sunt ca urmare a faptului că nu sunt buni sau că nu învață, ci din cauza unui calificativ, o notă mică pe care au primit-o la un moment dat și care este un factor stresor important, care le poate marca restul vieții.
R.: În ce fel pot contribui părinții?
M.C.F.: Părinții sunt cei care simt primii (ar fi indicat) schimbările comportamentale și afective ale copiilor, identifică cauzele, apoi discută cu dirigintele, profesorul materiei cu care are o problemă și cu consilierul școlar. Recomand discuțiile cu consilierul școlar (psihologul) din școală. El cunoaște atât elevii, cât și cadrele didactice și va știi cum să soluționeze astfel de situații apărute. Pe lângă aceste dialoguri, părintele e bine să-i ofere suportul afectiv și material copilului aflat în momente dificile, generatoare de stres, să petreacă timp de calitate alături de copil fiind atent la nevoile pe care le are.
